Ne intamplam cu grija..

Extremitati

Dimineti friguroase, cand buzele-mi ingheata
Dar zambetul imi e acolo, involuntar pe chip sculptat.
Pe langa oasele subtiri de ger inmarmurite
Sangele-mi pompeaza...de tine provocat.

[ In profunzimea gandurilor mele, te zaresc pe tine, destul de vag ...
ce-i drept, si totusi ma intreb de ce te afli acolo atata timp cat eu mi-am ferecat atent fiecare usa si portita catre casa sufletului meu. Am incercat sa ma apropii, sa pot sa te privesc, sa pot sa iti vorbesc. Un pas, doi pasi, iar tu nu mai erai. Am alergat atat cat am putut in speranta ca te voi gasi ascuns intr-un alt loc si bezmeticind prin colturile mintii mele, am luat calea cotloanelor stiute doar de mine. Erai acolo, privindu-ma absent, tinand in mana o bucata de suflet..o bucata din sufletul meu. ]

Am deschis ochii tremurand, privind peretii ingalbeniti de tutun si de vreme. Te-am privit pret de cateva secunde. In spatele pleoapelor se ascundea acea privire absenta, asa cum o vazusem in vis. Mi-am intors capul si mi-am intors gandurile.

[ Marea involburata ma linistea. In fapt, facea mai mult decat sa ma linisteasca, ma substituia. Valurile pareau sa ma goneasca in timp ce nisipul imi mangaia pielea. Apa rece nu voia decat sa-mi inlemneasca inima in timp ce soarele incalzindu-ma, ma amagea. Rece si cald. Agitat si calm. Da si nu. El si Ea. Un amalgam de extremitati care puse cap la cap functioneaza perfect..]

Mi-am intors capul, mi-am intors gandurile si am incuiat usa in urma mea.

Decalogul sufletului

Atunci cand crezi ca totul s-a vorbit, ca toate cuvintele s-au spus si s-au asternut pe hartie...mai exista cel putin doua capitole din cartea vietii tale.

1. Ai curaj! 

2. Exprima-te. 

3. Nu te speria de complexitatea gandurilor tale si nici de amploarea faptelor pe care le intreprinzi. 

4. Sa ai mila doar atunci cand esti convins ca merita.

5. Nu ezita sa zambesti atunci cand plangi. Totul va fi bine.

6. Sa nu uiti niciodata ca cel mai tare dor cuvintele. 

7. Regretele, singuratatea, orgoliul sau razbunarea sunt parte din fiinta ta. Nu le nega.

8. Familia este pe primul loc. Intotdeauna.

9. Libertatea ta se termina acolo unde incepe libertatea altuia.

10. Asteptarile tale din partea celorlalti nu vor fi niciodata indeplinite atata timp cat nu iti exprimi dorintele. Comunicarea verbala sta la baza societatii, nu telepatia.

Niciodata impreuna

Sfios a ciocanit la usa metalica. O data, de doua ori, de trei ori. "Intra!" se auzi de dincolo.
"- Tu trebuie sa fi A., bine ai venit. Numele meu este doctor C. M. Te rog, ia un loc, fa-te comoda.
- Incantata, multumesc.
- Spune-mi A, ai mai vorbit cu un psiholog pana acum?
- Nu chiar, cel putin nu cu unul autorizat. Insa familia, prietenii si rareori unii necunoscuti imi sunt psihologi fara voie.
- Ai ajuns vreodata sa le dai dreptate acestor persoane?
- Nu. Singura voce care are dreptate este cea din gandurile mele.
- In regula. Aceasta voce iti soptes....
- Uite ce e, daca as fi venit din placere aici, te-as fi ascultat, insa nu este cazul. Am fost fortata. Mi s-a reprosat ca trebuie sa imi pun viata in ordine, ca trebuie sa fac curat in sufletul meu si sa depasesc anumite lucruri. Asa ca daca nu va deranjeaza, am sa conduc eu discutiile.
- Ma bucur ca suntem de acord, in mare parte tu vei vorbi. Si totusi, cine te-a fortat sa vizitezi un psiholog?
- Vocea din gandurile mele. Celalalt eu al meu. Spuneti-i cum vreti, nu-mi pasa.
- Am inteles. Daca imi dai voie sa iti dau un punct de pornire, as vrea sa stiu ce anume..
- Nu. Astazi vom vorbi de ce ma deranjeaza pe mine si de ce am nevoie.
- Ascult.
- Poate dumneavostra sarbatorile va sunt prilej de bucurie, dragoste, cadouri, pace pentru suflet si caldura pentru inima. Corect?
- Corect.
- Ei bine eu mi-as dori sa nu exist de sarbatori. Sau invers, sa nu existe sarbatorile.
- De ce anume?
- Pentru ca imi aduc aminte de copilaria mea, una nu tocmai fericita din anumite puncte de vedere. Pentru ca imi e dor de tata si sufletul mi se sfasie la fiecare Craciun petrecut si la fiecare cadou primit. Pentru ca ultima data cand m-am simtit fericita a fost cand aveam 4 ani, de Craciun. Cu tata si mama. De atunci..am fost eu cu mama, eu cu tata, eu cu bunicii. Niciodata impreuna.
- Ce te face sa crezi fericirea ta are la baza un Craciun?
- Daca inima ta inceteaza sa mai iubeasca dintr-un motiv, poate este acelasi motiv  care va putea sa repare inima peste ceva vreme..