14 februarie 2015

Perfectiune

0 comentarii
Ceea ce nu stim sa facem, uneori este mai atragator decat ceea ce stim sa facem. Imperfectiunea este perfectiune in ochii celor ce stiu sa o priveasca.

Unu.
 Am sa ma lovesc de manerul usii, neindemanatica...mostenire de familie. Si ai sa imi zambesti soptindu-mi : copil impiedicat..
N-am sa ma descurc sa-mi leg singura sireturile sau sa ma imbrac... Ma vei saruta pe frunte si ma vei invata.
Primii pasi vor fi greu de facut...Dar vei fi acolo sa ma sprijini.
Si nici strada n-am sa o trec fara tine...Insa ma vei lua de mana.

Doi.
Nu stiam cum sa ma comport in preajma ta. M-ai lasat sa vad ca esti la fel de timid ca si mine.
N-am stiut cum sa iti spun ca imi e dor de tine. Ai tacut si am inteles ca si tu simti la fel.
Nu stiam cum sa te privesc in ochi de teama ca ma vei rani, asa ca ti-ai plecat capul.

Trei.
Nu stiu cum sa infrunt batranetea, dar ma vei saruta pe frunte si ma vei invata.
Nu stiu cum voi intampina moartea, dar stiu ca vei sta langa mine sa ma tii de mana.
Nu stiu cum voi intalni singuratatea, dar mi-ai promis ca vei fi acolo sa ma sprijini.
Nu stiu cum imi vor fi ultimele clipe, dar imi vei zambi si imi vei sopti : copil impiedicat..

N-am sa stiu cum sa iubesc...Si stiu ca ma vei lasa sa invat singura.

Perfectiunea se naste din iubire.