Just

Sufletul lichefiat mi se scurge prin vene, prin sange, printre degete imi scapa...iar eu il privesc neputincioasa si-mi accept destinul.
Buzele injectate cu roseata sangelui imi sunt crapate de frig, ochii imi sticlesc in reflexiile albului ce ma incojoara si privirea mi se pironeste in gol, cu gandul la celalat EU.
Ne-am regasit, ca intotdeauna, in singuratatea noastra atunci cand ne asteptam cel mai putin. Am stat ore in sir si ne-am povestit una alteia cum e de partea cealalta, cum suntem noi cu adevarat si de ce ar trebui sa ne luam adio. Eu pierd o lacrima, ea pierde doua. Ea rosteste zeci de mii de idei, iar eu astern una singura pe foaie. Desincronizarea perfecta dintre mine si celalalt EU a ajuns doara, sa nu-mi mai doresc sa coexistam.
Dar sa renunt la singura ce ma cunoaste asa cum sunt, in mizerabila mea fericire, nu voi putea...sa ma lepad de constiinta-mi. Cum un soldat nu pleaca pe front fara arma sa, nici noi nu vom pleca pe drumuri separate. Blocate impreuna, intr-un singur trup, intr-o singura fiinta, desi scindate in doua minti diferite.
Tu ce EU al meu ai cunoscut, straine?
Pe cel plasmuit sau pe cel just?