Un razboi pe doua fronturi

Un razboi pe doua fronturi,
Il port in suflet si in gand,
Iar inima-mi tinuta-n lanturi
Pierde-va lupta-n curand..

Cu arma pe umar si suflul incremenit,
Cu gandul la viata si sufletul la moarte,
Pasul mi-e greu, de vina mistuit..
Pe fronturi acum, nimic nu se mai zbate.

Am pierdut lupta cu mine,
Acum doar moarte-a mai ramas..
Sa nu ne uiti, sa ne tii minte!
Am fost un suflet, trup si glas.

Am sa plec de langa mine

Spune-mi tu cum viata merge mai departe,
Cand eu in urma tot privesc,
Cand inca cred in visele-mi desarte,
Cand n-ar trebui sa te mai iubesc.

Din suflet, dintr-un gol adanc,
Imi zbiara constiinta,
Ma indeamna departe sa te-arunc,
Sa imi impac fiinta.

Pe nori de-azur ma vad plutind
Atunci cand imi zambesti,
Si-n Iad in flacari tot arzand
Atunci cand imi lipsesti.

As vrea sa plec de langa mine,
Sa uit, sa fug, sa plang, sa zbier..
Si sa raman aici cu tine,
Ca sa fim ce n-am fost ieri..

Tu stii pe cine iubesti?

Te-alerg pe campuri impanzite-n papadii,

Te strig, te-ntorci dar tu nu-mi vii.

Fugind in urma-ti, sufletul mi se pierdu,

M-as intoarce dupa el, dar nu cred ca si tu.

Ramase intre noi un adevar sublim,

Noi de fapt nu stim pe cine sa iubim.

Un suflet al nostru, sau un suflet strain?

Orice-am alege, ar fi acelasi chin.

De-ai fi singur doar cu al tau suflet,

N-ai sa simti bucuria dintr-un zambet.

Iar un suflet strain daca ai iubi,

Vei sfarsi inevitabil prin a te rani..

Primejduim singuratea si ajungem sa iubim,

Un suflet al nostru, sau un suflet strain.

In necunoscut pasim tinandu-ne de mana,

Dar ne vom opri la a celuilat crima.

Gravura

Priveam cea din urma amintire,
Cum glasul tremurand spunea:
"Sa nu crezi niciodata in iubire..
Asculta-ma, si nu te va durea."

Sa-mi piei din viata si din suflet!
Desi eu nu asta imi doresc...
Dar pe chip cand pui un zambet
Ceva imi spune ca gresesc.

Adanc pe constiinta mi-am gravat
Toate lacrimile-mi pierdute,
Sa-mi stea aminte neincetat
De promisiuni pe buze mute.

Imi plec capul, imi plec si inima.
Sa pleci si tu de maine..
Dar sa ramai cu crima
Unei iubiri de caine.

Jertfa-n noapte

Soaptele-mi sunt jertfa-n noapte,
Planse pe obraji, marunt
Pentru inima ce nu mai bate..
Pentru nimeni pe Pamant.

Un adio scurt, scapat
Printre buze s-a pierdut,
S-a pierdut si inima
Ce te-a vrut atat de mult.

Camp de amintiri

In fata mea s-asterne
Un camp de amintiri,
Impanzit de promisiuni eterne
Si uitatele-mi iubiri.

Te zaresc prin ceata deasa
Cum-mi ucizi un ultim sentiment,
Insa inimii nu-i pasa...
Ai ramas inexistent.

Contemplez cu jind si teama
O stafie de a ta.
Printre buze-mi se destrama
"Acum du-te, nu mai sta.."

Daca vei pasi usor,
Sa privesti in urma..
Vei vedea un suflet gol
Cu o arma-n mana.

Drum printre ganduri

Traim intr-o aberatie. Ne alimentam cu speranta, imbratisam minciuni, gandim in tonuri de gri.
Un urlet de durere se aude inauntrul meu si nu am cum a-l stapani. L-as ineca, l-as otravi, l-as ucide, l-as iubi, l-as creste..doar sa stiu ca n-am sa-l mai simt.
Spune-mi tu, cand ochii-mi curg si-n piept imi simt sfarsitul..cum as mai putea trai?

O sufocare constanta, ce-si face veacul de prea mult timp in inima mea, nu-mi da pace. Corpul imi intra in al sau tremur, chipu-mi parca imi e strain si atingerea mi-e la fel de rece precum o piatra aruncata in piscul muntelui inzapezit. Pe fundul marii intunecate ai sa gasesti si speranta mea..poate.

Imi croiesc drum printre miile de frici, de ganduri si par sa nu ajung nicaieri. Poposesc, respir, oftez. Te caut cu privirea, iti caut mana-ntinsa, imi caut inima. M-asez turceste si-mi alin singura chipul in palme cu credinta ca e totul un vis urat.

Te-aud soptindu-mi: " Nu te trezi, iubito.. de-ai sa te trezesti la realitate ai sa vezi  unde zace adevaratul cosmar..."

Perfectiune

Ceea ce nu stim sa facem, uneori este mai atragator decat ceea ce stim sa facem. Imperfectiunea este perfectiune in ochii celor ce stiu sa o priveasca.

Unu.
 Am sa ma lovesc de manerul usii, neindemanatica...mostenire de familie. Si ai sa imi zambesti soptindu-mi : copil impiedicat..
N-am sa ma descurc sa-mi leg singura sireturile sau sa ma imbrac... Ma vei saruta pe frunte si ma vei invata.
Primii pasi vor fi greu de facut...Dar vei fi acolo sa ma sprijini.
Si nici strada n-am sa o trec fara tine...Insa ma vei lua de mana.

Doi.
Nu stiam cum sa ma comport in preajma ta. M-ai lasat sa vad ca esti la fel de timid ca si mine.
N-am stiut cum sa iti spun ca imi e dor de tine. Ai tacut si am inteles ca si tu simti la fel.
Nu stiam cum sa te privesc in ochi de teama ca ma vei rani, asa ca ti-ai plecat capul.

Trei.
Nu stiu cum sa infrunt batranetea, dar ma vei saruta pe frunte si ma vei invata.
Nu stiu cum voi intampina moartea, dar stiu ca vei sta langa mine sa ma tii de mana.
Nu stiu cum voi intalni singuratatea, dar mi-ai promis ca vei fi acolo sa ma sprijini.
Nu stiu cum imi vor fi ultimele clipe, dar imi vei zambi si imi vei sopti : copil impiedicat..

N-am sa stiu cum sa iubesc...Si stiu ca ma vei lasa sa invat singura.

Perfectiunea se naste din iubire.

Intre da si nu

Intre dulce si amar nu vom gasi aroma perfecta, ci doar un gust vag ce tinde mai mult spre amarui.
In bezna nu te pot distinge iar in lumina sunt orbita. In tacere imi esti mut iar in zgomot nu te-aud.

Intre alb si negru, intre extaz si mahnire, intre da si nu...imi esti.

Tu, fericire groaznica, mizerabila si sublima, ma conturezi. Imi metamorfozezi sufletul din clipa-n alta, ma pui pe culmi inalte, ma ascunzi in coclauri pierdute de ochii lumii, ma chemi si ma alungi, ma alinti si ma strivesti.
Ma pastrezi in pumnul tau precum o gramajoara de nisip. Imi promiti castele la malul marii si-mi oferi siguranta ca niciun val, niciodata, nu ma va narui. Iar apoi, cu zambetu-ti marsav pe chip, deschizi palma si ma rasufli. Ma dezbin in zeci de mii de fire de nisip privindu-ti din urma ochii barbari si ma las purtata de vant...

In fiece fir de nisip ramas pe trupul tau, ma vei regasi..
Pe chip...in palme..

Caut si astept pentru eternitate

Imi este frica.

De intuneric, de singuratate, de mine, de tine, de noi, de moarte. Miile de incercari esuate de a-mi imbratisa temerile m-au adus in pragul mahnirii depline. Si azi nu mai e nimic de facut pentru mine.. poate maine.
Astept lumina soarelui sa pot dormi, sa-mi odihnesc trupul.
Te astept pe tine sa pot dormi, sa imi odihnesc sufletul.
Iar cu zi ce trece, amandoi parca apareti din ce in ce mai greu...

Soarele apune si o data cu el fiinta mea isi incepe scotocirea eterna. Alearga cu pasi fantomatici strazile orasului cautandu-te pe tine, cautand soarele. Va intrezareste uneori pe cotloanele dintre blocuri ascunse de ochii trecatorilor, alteori deloc. Si in acele nopti sunt doar eu, singuratatea si intunericul.

O asteptare vesnica la care sufletul mi-e condamnat.
O poveste ce o pot impartasi doar intunericului si singuratatii. Ironic, doar ele ma inteleg..

Just

Sufletul lichefiat mi se scurge prin vene, prin sange, printre degete imi scapa...iar eu il privesc neputincioasa si-mi accept destinul.
Buzele injectate cu roseata sangelui imi sunt crapate de frig, ochii imi sticlesc in reflexiile albului ce ma incojoara si privirea mi se pironeste in gol, cu gandul la celalat EU.
Ne-am regasit, ca intotdeauna, in singuratatea noastra atunci cand ne asteptam cel mai putin. Am stat ore in sir si ne-am povestit una alteia cum e de partea cealalta, cum suntem noi cu adevarat si de ce ar trebui sa ne luam adio. Eu pierd o lacrima, ea pierde doua. Ea rosteste zeci de mii de idei, iar eu astern una singura pe foaie. Desincronizarea perfecta dintre mine si celalalt EU a ajuns doara, sa nu-mi mai doresc sa coexistam.
Dar sa renunt la singura ce ma cunoaste asa cum sunt, in mizerabila mea fericire, nu voi putea...sa ma lepad de constiinta-mi. Cum un soldat nu pleaca pe front fara arma sa, nici noi nu vom pleca pe drumuri separate. Blocate impreuna, intr-un singur trup, intr-o singura fiinta, desi scindate in doua minti diferite.
Tu ce EU al meu ai cunoscut, straine?
Pe cel plasmuit sau pe cel just?

Strain

Prin sticla ferestrei privesc cum fulgii de nea imi saruta pervazul. Privesc peste umar si privesc prin tine. Timpul trece, mai trag un fum, s-a mai dus o clipa. Ma saruti benevol si imi amintesc ca pentru noi, timpul nu trece. Timpul e aici, tu vei fi aici, intotdeauna.

Ucide soarele, iubitule. Nu vreau sa stiu ca e timpul ca sufletul meu sa mi se desprinda de trup si sa plece odata cu tine. Contopeste sufletele noastre departe de tot, la lumina unui felinar, intr-un colt uitat de lume.Lasa doar timpul peste noi sa vegheze.


Orele sa-mi fie minute si zilele ore. Sa nu mai plec printre straini, departe de tine..

Iar tu straine, iertare-mi cer,
Dar de-ai sa ma vezi cu ochii-n lacrimi, lacrimile nu-s pentru tine..
Si nici zambetele, si nici oftatu-mi,
nu sunt pentru tine, straine..
Sufletul nu mi-l cunosti, si nici inima nu mi-o poti simti.
Iertare-mi cer straine, ca nu te-am putut iubi.

Ti-am soptit

Ti-am soptit incet ca plec,
Tu m-ai rugat sa stau..
Ti-am explicat ca anii-mi trec
Si eu nu mai stiu ce vreau.
Ti-am zambit usor in lacrimi,
Iar tu ai inceput sa speri,
Ca n-am sa plec de langa tine,
Ca vom fi ce n-am fost ieri.
Zambetul mi-a fost de-adio,
Amintindu-ti ca-ntr-o zi
Dupa sutele-ti de lacrimi
Vei putea a mai zambi.
Printre pasi impiedicati
Mi-am deschis usa grabit,
Iar tu mi-ai ramas in urma,
Fara mine...ratacit.
Sufletele noastre s-au indepartat usor,
Unul privind in urma, celalalt in viitor.

Crezul sau este tacerea

Mi-ai rastalmacit mintea. Mi-ai facut vraiste gandurile. Mi-ai demolat propriile-mi conceptii si propria-mi lume doar prin felul tau de a fi. Ma cunosti mai bine decat ma cunosc eu insami. Spune-mi tu cine sunt, spune-mi tu cand sa tac si cand sa vorbesc.
Mi-ar fi teama sa incerc sa inteleg complexitatea fiintei tale. Teama sa te stiu pe deplin, sa te cunosc asa cum ma cunosti tu pe mine.
Si cumva, undeva, printre cordoanele numerice si logice ale gandurilor tale intrezaresc o sclipire de pasiune. O comoara ce asteapta sa fie dezgropata. Un sentiment ferecat cu lacat, ce spera sa fie eliberat pe deplin. O furie innecata adanc in tine al carei crez este tacerea.
Si mi-ar fi teama sa iti gasesc cheia..
Atunci cand pasiunea ta s-ar naste, a mea ar muri...

Ai stiut dintotdeauna..

Ai stiut dintotdeauna ca iti vei dori mai mult de atat. Si dintotdeauna ai stiut ca nu vei avea. Orgolii stranse laolalta, secrete rusinoase ce stau umar la umar precum doi camarazi, un adevar crud si greu de inghitit.
Nu vei avea niciodata mai mult decat ai acum. Paseste inapoi cu pasi marunti si indeparteaza-te meticulos de asteptarile-ti desarte. Indeparteaza-te de tot inainte sa fie prea tarziu, inainte sa vrei mai mult si inevitabil sa te lovesti de al sau refuz.
Ti-ai da un minut din viata sa iti poti vedea viitorul? Considera sfaturile mele iubito niste previziuni mai mult decat usor de anticipat. Asculta-mi cuvintele, asculta-ti gandurile. Amandoua stim ca nu vei avea niciodata mai mult decat ai acum... paseste.
Sa negi o situatie asa simpla de inteles si clar conturata in privirile tuturor e masochism propriu curat. Sa intelegi si totusi sa-ti negi propriile ganduri e naiv, imatur si dureros. Mai dureros decat fericirea falsa de care tu esti agatata acum.

Paseste. Da-ti drumul. Pleaca.

Indeparteaza-te de tot inainte sa fie prea tarziu.

Adio soptit

Un fum tras adanc in piept, o lacrima scapata pe obraz, un ultim regret.

Nu mi-am dorit sa te ranesc prin tacerea mea, crezand c-am sa te astept.

In minte si in suflet mai mult nu te pot tine,

Desi candva imi va fi dor de tine.

Un adio soptit, ti l-am lasat pe perna..

Iar un altul mazgalit l-am asternut aici,  pe ciorna.

Nevoie de mine

In ganduri ma sufoc incercand sa-mi gasesc raspunsuri, incercand sa respir. Ma ineaca, ma coplesesc...ma distrug incet dar sigur precum cancerul ascuns printre maruntaiele corpului. Isi asteapta momentul oportun si toate rabufnesc la unison ca si cand sufletul meu le-a soptit sa nu ma lase sa aflu realitatea.

Cand? Cum? De ce? Atunci poate... ceea ce nu stii nu te doare.

Un camp de lupta impanzit cu mii de eu-ri ce par sa nu renunte niciodata la orgoliu, sau sa arunce armele pe pamant, sa le-ngroape si mai apoi sa ma lase sa-mi aflu adevarurile nenorocite.
Un sistem propriu de aparare impotriva mea; ceea ce nu stii, nu te doare.

E nevoie de haos pentru pace.

E nevoie de frica pentru curaj.

Iar eu am nevoie de mine mai mult ca oricand.

Ne ferim de vorbe cum ne ferim de ploaie...

Eu stiu ce zic si ce gandesc. Eu stiu ce zici si ce gandesti. Dar noi nu spunem lucrurilor pe nume. E o tacere absurda, confortabila si plapanda intre noi. Si nimeni nu vrea sa o rupa.
Evitam inevitabilul ca si cand am incerca sa uitam versurile melodiilor noastre preferate. Ne ferim de vorbe cum ne ferim de ploaie.Dar se pare ca acum ni s-au rupt umbrelele..
Pasim precaut si usor pe pardoselile uzate in speranta ca nu ne aude nimeni, insa toti ochii ne privesc dincolo de scena uitand ca suntem de fapt actori in piesa noastra de teatru, pentru ca ne-am intrat prea bine in rol.
Pleoapele ni se lipesc tinandu-ne de mana si plecam unde ne place mai mult, unde nu dam socoteala, unde nu tinem cont, unde am sta o viata.

Din spatele unui monitor prafuit, un suflet isi scrie gandurile sperand ca va fi auzit.

Acum

Ne intalnim in vis, ne întâlnim pe drum

Ma saruti usor si totul se transforma-n scrum.

Ma privesti tacut, ma privesti pe-ascuns

Inca o privire si inima tu mi-ai patruns.

Imi mangai obrajii, imi mangai  si buzele

Iar eu printre lacrimi iti numar scuzele.

Ne intalnim in vis, ne întâlnim pe drum,

Sau cel mult in vis incepand de acum.

Pana nu e prea tarziu

 Gandurile mele isi tipa durerile si fericirile doar atunci cand linistea profunda si singuratatea isi fac loc. Tu n-ai stiut sa taci, sa le dai voie sa iti vorbeasca, sa le asculti, sa le-ntelegi. Privindu-ti chipul ma intreb daca locul meu este aici. Acolo. Sau nicaieri?...

Timpul ni se scurge,
Si foile se scriu.
Tineretea ni se duce..
Hai sa traim, pana nu e prea tarziu..