Chiar daca

Si chiar daca as fi muta, as putea sa strig ca te iubesc.
Si chiar daca as fi muta, as putea sa-mi strig fustrarile!!

Mi-e dor. Sincer, mi-e dor...

            Mi-e dor. Sincer, mi-e dor de tine.. M-am gandit ca poate fiecare zi incheiata ma va face sa te uit..putin cate putin. Dar se pare ca nu e asa.
            N-a trecut zi in care sa nu ma gandesc la tine, zi in care sa nu incerc sa imi dau seama de ce ai renuntat la noi. N-a trecut zi in care sa nu incerc sa te sun...dar pana sa apas pe tasta telefonului, lacrimile se napusteau asupra mea. N-as vrea sa crezi ca dupa un an de zile eu inca plang dupa tine. Probabil ai uitat cine sunt, intr-adevar exista o distanta intre noi si nicio persoana comuna care macar sa ne aduca aminte unul de altul...insa eu chiar daca nu mai stiu nimic de tine, nu te-am uitat. Ma intrebam azi la modul cel mai serios daca mai traiesti. In fiecare zi imi promit ca maine am sa te sun, dar a doua zi imi dau seama ca imi este prea frica de respingere, asa ca renunt si ma dezamagesc pe mine insami..

         Poate tu, cititor anonim...poate n-ai avut parte de asa ceva. Nici eu nu credeam ca e posibil pana sa traiesc drama aceasta. N-am stiut pana la EL ca exista si astfel de povesti de dragoste. Povesti care te bantuie, nu din cauza faptului ca regreti ca n-ai putut face mai mult ci, povesti care s-au terminat prea brusc si prea brutal, povesti care acum par ireale. Mi-e dor..sincer, mi-e dor.

Sleita de puteri

Duc in spate povara unei iubiri imposibile, unei increderi ce nu o voi castiga niciodata, indiferent de cat timp ar trece peste noi doi sau cat de mult as incerca eu...
Da, e vina ta, insa eu ca de ficare data o iau asupra mea. Azi, spre exemplu, iubitule, am trecut prin toate starile prin care fiinta omeneasca ar putea trece prin ele intr-o luna : mi-a fost rau, am avut o durere incredibila de cap, am ras copios cu prietenii, am avut emotii profunde de frica, teama, nerabdare, tristete, ura, am jucat teatru, am fost dusa pana pe cele mai inalte culmi ale fericirii si intr-un final oboseala si nervii si-au facut aparitia astfel ca am agonizat in plansete pana la epuizare.
Si da, acum mi-e foame. Toate astea, ca la sfarsit sa-mi cersesti sa te conving ca nu e vina ta. Te rog, nu ma pune in situatia sa te conving ca nu ai de ce sa fi trist...nu mai am putere. Imi pare rau..

Blog in pauza de respiratie

Pentru un timp renunt la blog...adica mai precis il las de izbeliste. Probabil o sa ma intorc candva sa mai arunc doua vorbe, probabil ca va trece ceva timp..

Am fost aceeasi fiinta divizata in doua corpuri omenesti

"Candva am avut langa mine o sora, geamana mai precis. Povestea vietii ei am s-o duc eu mai departe, si nu pentru ca ar fi fost dorinta ei sau pentru ca asa vreau eu. Sunt obligata..in fond, eram una si aceeasi fiinta divizata in doua corpuri omenesti. N-as vrea sa te intristez, sa-ti tai cheful de viata..vreau doar sa asculti.

Avea 17 ani, traiam impreuna cele mai frumoase clipe ale vietii, adolescenta. Teama de a nu fi prinse cu tigara in mana, teama de a saruta pentru prima oara un baiat, iar pentru amuzamentul nostru, placerea de a ne schimba rolurile.In fond, eram una si aceeasi fiinta divizata in doua corpuri omenesti.

Momentul cel mai tulburator din adolescenta ei a fost cand l-a intalnit pe EL. S-au indragostit nebuneste unul de altul, si-au petrecut milioane de minute unul cu celalalt. Ma simteam data la o parte, desi stiam in adancul meu ca ea intotdeauna va ramane a mea si doar a mea. Si totusi de ce tulburator? Pentru ca acest om mai tarziu aveam sa aflu ca si-ar fi dat si viata pentru ea iar ea n-ar fi apreciat niciodata asta.

Intr-o zi de toamna, mult prea friguroasa si trista, au hotarat sa plece pentru prima oara impreuna afara din orasul sufocant. O statiune de munte era locul perfect pentru a se retrage un weekend.
A doua zi, s-au suit in masina si au pornit catre destinatie. Intr-adevar, Dumnezeu iti prescrie un destin, un traseu, insa tine doar de tine cum il vei parcurge. La jumatatea drumului, el simti un impuls. Se gandea ca ar fi foarte dragut daca i-ar spune ca o iubeste.

EL : Iubito..fiinta omeneasca nu e capabila sa creeze cateva cuvinte care sa exprime cat de mult te iubesc. Mi-as da si viata pentru tine.
EA : E cel mai frumos lucru pe care mi l-a spus cineva vreodata... Priveste-ma in ochi si mai spune-mi inca o data ca ma iubesti..
EL: Fiinta omeneasca nu e capabila sa.....

Se trezi. O lumina alba ii strapungea privirea. O patrundea pana in adancul inimii. Da..inima era cea care o durea. Privi in jur : pereti albastri necunoscuti, un mic buchet de toporasi pusi intr-un infim paharel asezat pe o noptiera ingalbenita, si da...perfuzii. Se uita sub halatul galbui si observa ca era complet dezbracata. Unde ii erau hainele? Unde se afla? Si totusi..ce era dunga aceea trasata in jurul inimii sale?

Aici am intervenit eu.. Peste cateva ore, m-am asezat pe scaunul subred de langa patul ei de spital. I-am explicat cum EL intr-un moment de atentie a intrat intr-un copac. I-am explicat cum in ultimele lui din viata a cerut sa-i dea ei inima lui, ea fiind tinuta in viata doar de aparate.

La auzirea acestor cuvinte, m-a rugat sa ies din camera. Peste 30 de minute medicii aveau sa o gaseasca fara suflare. Da..Jumatate din mine murise. In fond, eram una si aceeasi fiinta divizata in doua corpuri omenesti."

"Pentru ca el si-ar da viata pentru ea.."

Pentru Betty - draga, dulce, decedata.

Masochiste sentimental

Femeile sunt masochiste! Incep asa, pentru ca asa e. N-am de gand sa scriu despre femeile carora le place durerea fizica [ fa-ne un amar de bine, si mori ], ci despre cele care adora durerea sufleteasca. Un fel de masochiste sentimental. Mai pe scurt, le place sa sufere pentru un mare nimic ireal si totusi nu recunosc asta.

Singura care a recunoscut [ din cate stiu ] :

"Sunt fericita..n-am nevoie de nimic. Doar ca asa sunt eu..sunt niste chestii de care ma tin agatata asa..degeaba. Stiu ca degeaba, sunt constienta ca nimic nu va mai fi la fel, ca practic nu am ce sa repar, dar imi place sa-mi aduc aminte... Suferinta de care am parte nu e una reala, e ceva ce-mi creez in fiecare dimineata cand ma trezesc. Inventez tot felul de variante a unei povesti ce a fost candva si a unei povesti imposibil de realizat."

Deci da, asa sta treaba.