Recunosc

Recunosc, sunt cleptomana. Imi place sa fur inimile barbatilor.

Recunosc, sunt piromana. Ador sa dau foc sufletelor barbatilor.

Recunosc, va urasc mai mult decat urasc parul de pisica.

Recunosc, am pisica.

A ta fiica

Draga tata,


M-am gandit ca ar fi momentul oportun sa iti spun cum ma simt vis-a-vis de relatia ta cu...doamna M. N-am sa te mint. O iubesc si o urasc in acelasi timp. Poate sunt un copil razgaiat sau poate vei intelege. Voi incerca sa iti explic cat de bine si succint voi putea.

O iubesc pentru ca pentru prima oara in ultimii 15 ani am vazut in ochii tai scanteia unei idile infantile uitata sau refuzata de tine pe tot parcursul acestor ani. O iubesc pentru ca a nascut in tine speranta. Speranta unei vieti mai bune si speranta la o dragoste noua. Indiferent de cat de mult ai iubit-o pe mama sau inca o iubesti, nu refuza sansa la o noua familie. Singuratatea iti va lua mintile. Constientizeaza om natag ca ai nevoie de o femeie langa tine care sa iti spele vasele, sa-ti faca de mancare si sa iti controleze emotiile! Daca ea va reusi sa te aduca pe un drum mai bun, promit ca... uite, aici m-am impotmolit. Nu promit. Vreau sa iti fie tie bine.

O urasc. O urasc pentru simplul fapt ca eu m-am obisnuit sa fiu fata lu' tata. Sa nu existe nimeni de acelasi sex cu mine in preajma ta. Ti-am fost fiica, prietena si iubita. M-am simtit ca singura femeie din viata ta. Eram doar tu si eu. Acum..e ea. Si fetita ei. Cum as putea sa ma pun eu in calea fericirii unei copile de 8 ani? In calea sperantei ei ca va avea din nou un tatic? Sa-ti spun drept, tata.. mi-e frica sa nu ma uiti. Mi-e frica de acele momente cand le vei scoate pe ele in oras, cand nu vei mai sta ore in sir cu mine sa compunem poezii, sau sa incerci sa faci un lucru bun din stangacia mea. Ma repet...poate ma manifest precum un copil de doi ani, insa astea-mi sunt trairile.

Cu teama ca ma vei uita, iti doresc o viata noua linistita.
Cu speranta ca n-ai sa citesti niciodata aceste randuri..

A ta fiica.

Te iubesc.

Intotdeauna am avut o umbrela cu mine

Prietenii mei..

 Nu ai avut timp sa ii cunosti. Habar nu ai cine sunt ei. Ai vrut sa fii cu mine. Trebuia sa sti de la inceput ca n-ai sa te alegi doar cu mine ci si cu prietenii mei. Vezi tu, barbati ca tine apar si dispar in viata mea la fel de rapid precum o ploaie de vara. Insa ei, prietenii mei....ei bine, intotdeauna am avut o umbrela cu mine.

Chiar daca

Si chiar daca as fi muta, as putea sa strig ca te iubesc.
Si chiar daca as fi muta, as putea sa-mi strig fustrarile!!

Mi-e dor. Sincer, mi-e dor...

            Mi-e dor. Sincer, mi-e dor de tine.. M-am gandit ca poate fiecare zi incheiata ma va face sa te uit..putin cate putin. Dar se pare ca nu e asa.
            N-a trecut zi in care sa nu ma gandesc la tine, zi in care sa nu incerc sa imi dau seama de ce ai renuntat la noi. N-a trecut zi in care sa nu incerc sa te sun...dar pana sa apas pe tasta telefonului, lacrimile se napusteau asupra mea. N-as vrea sa crezi ca dupa un an de zile eu inca plang dupa tine. Probabil ai uitat cine sunt, intr-adevar exista o distanta intre noi si nicio persoana comuna care macar sa ne aduca aminte unul de altul...insa eu chiar daca nu mai stiu nimic de tine, nu te-am uitat. Ma intrebam azi la modul cel mai serios daca mai traiesti. In fiecare zi imi promit ca maine am sa te sun, dar a doua zi imi dau seama ca imi este prea frica de respingere, asa ca renunt si ma dezamagesc pe mine insami..

         Poate tu, cititor anonim...poate n-ai avut parte de asa ceva. Nici eu nu credeam ca e posibil pana sa traiesc drama aceasta. N-am stiut pana la EL ca exista si astfel de povesti de dragoste. Povesti care te bantuie, nu din cauza faptului ca regreti ca n-ai putut face mai mult ci, povesti care s-au terminat prea brusc si prea brutal, povesti care acum par ireale. Mi-e dor..sincer, mi-e dor.

Sleita de puteri

Duc in spate povara unei iubiri imposibile, unei increderi ce nu o voi castiga niciodata, indiferent de cat timp ar trece peste noi doi sau cat de mult as incerca eu...
Da, e vina ta, insa eu ca de ficare data o iau asupra mea. Azi, spre exemplu, iubitule, am trecut prin toate starile prin care fiinta omeneasca ar putea trece prin ele intr-o luna : mi-a fost rau, am avut o durere incredibila de cap, am ras copios cu prietenii, am avut emotii profunde de frica, teama, nerabdare, tristete, ura, am jucat teatru, am fost dusa pana pe cele mai inalte culmi ale fericirii si intr-un final oboseala si nervii si-au facut aparitia astfel ca am agonizat in plansete pana la epuizare.
Si da, acum mi-e foame. Toate astea, ca la sfarsit sa-mi cersesti sa te conving ca nu e vina ta. Te rog, nu ma pune in situatia sa te conving ca nu ai de ce sa fi trist...nu mai am putere. Imi pare rau..