Un cui ce zgarie un geam

"Matinal. Un fior neasteptat mi-a activat simturile. Am deschis ochii iar langa mine nu mai era nimeni. Plecasei.
Singura. Mi-am asezat din nou capul pe perna. Tie ti-am intors spatele, chiar daca nu erai acolo. Nu te mai intoarce.
Soapte. Asta mi-as fi dorit sa aud. Am sa pornesc radioul, suna mai linistitor. Vocea ta ma ducea cu gandul la un cui ce zgarie un geam."

Si-a ascultat pret de cateva secunde bataile inimii. Nu mai intelegea nimic. Ea si inima ei nu mai vorbeau aceeasi limba de mult timp. Cel pe care il considera translatorul limbii inimii ei s-a dovedit a fi un bisnitar. Acum cauta traducator, face parte din joc. Desi ea stie ca o limba comuna ar fi inutila, precum si un traducator, atunci cand tot ceea ce trebuie sa faca e sa simta nu sa inteleaga.

Mereu, neconditionat

Am varsat lacrimi pentru voi. Nu ati avut curajul sa le stergeti voi insiva. Au avut altii grija. Tu tata, poate nu ai avut puterea vreodata sa le stergi sau macar sa le privesti cum se rostogolesc pe obrajii mei. Si poate erau pentru tine..

Un EL, un oarecare EL, s-a repezit, a sarit in ajutorul lacrimilor mele disperate. "Nu! Lasa-le acolo!" i-am spus. "Sunt pentru el, pentru tatal meu, iar tu nu ai niciun drept sa le stergi."

Pentru ca te-am iubit, te iubesc si te voi iubi mereu. Chiar daca nu esti acolo pentru mine cand am nevoie. Pentru ca te-am iubit, te iubesc si te voi iubi. Mereu. Neconditionat.

(Cu dragoste)

Pentru Tata.

Totusi, uneori...

Tu esti tot ceea ce nu am nevoie. Esti scrumul dintr-o tigara pe care-l dau de o parte, srsplusul de zahar dintr-o cana de cafea,  cantitatea nenecesara pentru o prajitura sau niste cearcane nedorite.

Si stai si iti dai seama ca totusi uneori, cu cat mai mult cu atat mai bine. Nu te-a deranjat cu nimic acel surplus decat in momentele tale cand te simteai singura...

TheVintagePub

The Vintage Pub - 17-09-2011 , aici.

Liniste

Simt nevoia sa stau, sa zac, sa uit de mine, sa urlu, sa ma reinventez.

Vreau sa te anulez din viata mea. Nu vreau sa fi existat vreodata. Nici tu, nici el, nici ea, nici altcineva. Vreau singuratate si liniste. O liniste deplina care sa-mi urle durerea. Nu mai stiu cine sunt. Nu ma mai regasesc in ceea ce fac si in ceea ce gandesc. Am nevoie de timp si de spatiu pentru mine. Mi-am gasit intotdeauna tihna in lucrurile noi, in activitati solicitate sau pur si simplu citind o carte buna. Nu mai vreau toate astea... Vreau liniste.

E ca si cand un soare a obosit sa mai rasara..

Dar tu esti oarba...

Cautam orbeste omul potrivit. Fara incetare. Avem impresia ca nu-l vom gasi niciodata. Un oarecare se zareste in calea ta. Iti spui tie insati de fiecare data : EL este!. Te inseli. Asa ai facut si data trecuta..asa vei face intotdeauna.
Nu fi fraiera. E langa tine. E acel care iti zambeste in fiecare zi, care te strange in brate cand ai nevoie, care fumeaza linistit langa tine. Dar tu esti oarba. Ai idealuri mai mari decat ceea ce iti trebuie cu adevarat. Traiesti intr-un vis, cauti iubirea adevarata si ai trecut de mii de ori cu privirea in pamant pe langa ea.
Deschide ochii. Urmareste-i fiecare pas. Te priveste, te ineaca cu afectiunea lui, te tine in palme ca pe cel mai fragil obiect intalnit pana atunci, ar face orice pentru tine. Dar tu esti oarba..
Privirea lui, iubito, nu iti spune nimic? Exista poate ceva mai bun, insa nu pentru tine.
Dar tu esti oarba…