Ucide

Ajung intr-un Rai conspirat de ei privind doar un rasarit trudit la malul singurii mari de pe pamant, sau meditand asupra unui semineu inabusit. Contempland zilele apuse, ea isi da seama ca el fusese si inca era o jumatate ... de drept a ei, si doar a ei. Doua suflete, constranse de visele lor impreunate, contopite intr-unul singur. Pe vremea aceea, ei o numeau iubire. Ceea ce nu stiau ei, e ca era ceva mai presus decat atat. Si poate inca este.

Ucide soarele, iubitule. Nu vreau sa stiu ca e timpul sa plec de langa tine. Ucide soarele, ucide luna, ucide timpul sau orice altceva ce ne-ar putea indeparta. Contopeste sufletele noastre departe de tot, la lumina unui felinar, intr-un colt uitat de lume.

Priveste cerul ne-nstelat si pierde-te cu mine printre miile noastre stele, ascunse de ochii celorlalti . Tine-ma de mana si observa cum timpul a pierit doar pentru noi doi. Saruta-ma si observa cum spatiul piere sub ochii nostri.

Apoi pleaca.

Sa fiu din nou ce n-am fost niciodata

Mi-e dor sa fiu din nou ce n-am fost niciodata. 

Eu, Tu, Noi. 

Mi-e dor sa ne iubim necontenit iar vremea noastra sa nu mai treaca. Imi lipsesc zilele acelea cand afectiunea ta pentru mine era o minciuna atractiva, invelita in cel mai impozant ambalaj ce-l puteai gasi pe o alee privata de existenta umana. Mahnesc sa ma pierd din nou cu orele in ochii tai fara a le gasi vreun fel de sens pamantesc. Ravnesc dupa sarutul tau caruia niciodata nu i-am putut surprinde niciodata nici vraja, nici pasiunea si nici sensul. Mi-e dor sa cred ca ma iubesti, ca am gasit un om in viata care si-ar da si viata pentru mine. Mi-e dor sa cred ca tot mai cred in iubire..

Mi-as dori sa fim din nou ce n-am fost niciodata...

Pentru Tine.

O sticla uitata la marginea marii

Imi propun secunda cu secunda sa constientizez ce fel de trairi imi strabat fiinta si sa le consolidez. Insa singurele lucruri ce imi vin in minte sunt niste banalitati. Lucruri precum o sticla uitata la marginea marii, agitata constant  si rascolita din clipa-n clipa de valurile nemiloase. Sau o frunza alungata din mult-prea-iubitul copac, rostogolindu-se haotic si confuz in bataia vantului neiertator. Un amalgam divin de banalitati nesemnificative pentru cei din jur are o singura definitie: EU.

Zambetul meu e doar un camuflaj al sentimentelor ce n-ar mai trebui sa ti le destainuiesc.
Privirea-mi, o oglinda sparta in care inca poti zari chipul unui barbat crud,
Oftatu-mi, nu-i decat un vant rece ce patrunde furisat in toate camerele sufletului, rapind cu el toate durerile,
Iar plansetele mele, potoape ce-neaca toate cuvintele ce n-ar mai trebui sa ti le soptesc...


Oricat de mult am incerca sa cladim si sa tinem in viata castelul nostru de nisip, iubitule, nu vom reusi. Intotdeauna va exista un val ce va sa-l darame...Nu vom putea construi un castel prea departe de mal...

Ignora-ma

Toate se aduna si toate pier si nicio zi nu e mai buna decat cea de ieri. Toti cei care te cunosc nu inteleg, asa ca subtil iti gasesti refugiul printre oameni si fete noi, acolo unde nimeni nu stie cine esti tu si totusi te accepta asa cum esti, fara niciun fel de intrebari.

Lacrimi vinovate sapa santuri adanci in obraji tai, dar nimanui nu-i pasa. Si e atat de placut sa nu le pese..
Cu totii asteapta schimbarea, insa tu nu ai de gand sa o faci. Preferi sa ramai asa cum esti decat sa promiti schimbarea fara a te tine de promisiune. Esti singurul ce are dreptul de a te judeca si singurul care nu ar trebui sa se judece.


Porti lupte seculare cu cei din jur zi de zi, fara ca ei sa stie ca adevarata lupta are loc in tine. "Tu nu ai mandrie" iti spun, pe cand ei nu stiu ca adevarata ta mandrie este aceea ca traiesti exact asa cum vrei tu, si nu cum cred ei ca ar trebui. Unii o numesc rebeliune, altii nesupunere, lipsa de rusine. Eu o numesc dovada de existenta.


Ignora-ma. As da orice sa innot intr-o mare de oameni si ignoranta sa ma inconjoare...Am sa strig ceva mai tarziu dupa atentie, dar nu imi fac probleme.

[Si poza cu noi doi inca zace in rama prafuita. Maine am sa pun o oglinda in locul ei, iubitule, ca sa imi amintesc cine eram inainte de a te lasa sa imi darami sufletul ca pe niste piese nenorocite de domino.]

Intre cer si pamant

Nu am nevoie de timp de gandire. Amintirile vin de la sine, vin cu o viteza inimaginabila si lovesc cu o putere sfasietoare. Un fior, o stare comuna si permanenta, care totusi pare ca se accentueaza acum, cand privesc un brad impodobit, o casa calduroasa, lumini pale ce instaleaza liniste si pace in acea casa...

As plange, zi si noapte. M-as jertfi, doar in perioada asta a anului. As taia Craciunul din calendar, as sterge cuvantul "familie" din dictionar si nu pentru ca nu imi plac ci pentru ca ma simt singura. Singura, incompleta, uitata. Pentru ca voi ati gasit alte fiinte langa care sa fiti acum alaturi.

Copilul din mine ce voi nu l-ati lasat sa creasca asa cum trebuie, nu va lua initiativa. Se va ascunde intr-un colt al sufrageriei, poate undeva pe langa Bradul de Craciun, si va va astepta. Inecat de lacrimi, ce-i drept, fara niciun cadou de oferit, doar plin de dragostea sa puerila.

Odata cu voi, m-am destramat si eu. Gandul mi-e la tata, inima mi-e aici, langa mama. Bucuria mi-o detine el, iar alinarea ea. Traiesc intre cer si pamant, pentru voi doi. Ma leg si ma dezleg in orice clipa a vietii mele de voi. Iubesc cerul si iubesc pamantul.

Imi amintesc ultimul Craciun petrecut impreuna. E printre putinele amintiri pe care la am cu noi trei. Insa niciodata n-am putut sa vi-l povestesc, pentru ca nu mi-am gasit nici cuvintele, nici curajul. Si-am sa ma opresc aici...pentru ca nu am nici cuvintele potrivite si nici curajul sa vorbesc sau sa inchid ochii imaginandu-mi acel Craciun. Sistemul de autoaparare al fiintei mele spune sa tac si sa refuz orice invocare a acelor amintiri.

Incearca sa-ti imaginezi un Brad de Craciun trist. Poti? Bun. Acum stii cum ma simt.

[ Craciun Fericit tuturor alaturi de cei dragi! ]

Un cui ce zgarie un geam

"Matinal. Un fior neasteptat mi-a activat simturile. Am deschis ochii iar langa mine nu mai era nimeni. Plecasei.
Singura. Mi-am asezat din nou capul pe perna. Tie ti-am intors spatele, chiar daca nu erai acolo. Nu te mai intoarce.
Soapte. Asta mi-as fi dorit sa aud. Am sa pornesc radioul, suna mai linistitor. Vocea ta ma ducea cu gandul la un cui ce zgarie un geam."

Si-a ascultat pret de cateva secunde bataile inimii. Nu mai intelegea nimic. Ea si inima ei nu mai vorbeau aceeasi limba de mult timp. Cel pe care il considera translatorul limbii inimii ei s-a dovedit a fi un bisnitar. Acum cauta traducator, face parte din joc. Desi ea stie ca o limba comuna ar fi inutila, precum si un traducator, atunci cand tot ceea ce trebuie sa faca e sa simta nu sa inteleaga.