Un "ceva" contopit, contorsionat si concetrat

Credea candva ca luna apartine cu siguranta stelelor, iar stelele cu siguranta lunii. Da ... pareau predestinate una alteia. Insa cerul le veghea in tot acest timp, asa ca inevitabil din vreme in vreme era timpul ca soarele sa rasara pe cerul lor. Asa se explica cum soarele aparut si in viata mea.

I-au spus ca e absurd sa creada in fericirea absoluta, in dragoste deplina sau in suflete pereche. Oare e absurd sa simta ce simte acum? Sau ar fi absurd sa se simta datoare pentru faptul ca a aparut in viata ei exact atunci cand avea nevoie, insa nu stie cui ar putea sa multumeasca? Ar da vina pe ceva sau cineva ca nu a aparut mai devreme in viata ei..Ar condamna pe oricine ca se simte atrasa de EL precum picaturile ploii de pamant.

Ea a incetat sa mai existe. Exista doar EI. Un "ceva" contopit, contorsionat si concentrat in cea mai simpla forumula : fericirea. Si crede-o iubitule, cand iti spune ca o faci cea mai fericita.

[Raman fara cuvinte atunci cand zambetele ma coplesesc. In general, lacrimile sunt cele care imi dau putere sa rostesc cuvinte fara de-nteles voua, insa radierea sufletului pe care o eman in aceste momente nu-mi da voie sa tac... ]

Explozie

O clipire. Un zambet. O atingere. Un sarut.

Explodezi. Te imprastii in mii si mii de franturi pline de fericire si extaz. Nu iti poti da seama daca timpul ramane neclintit sau o viata de om trece grabnic pe langa tine. Nu are nicio relevanta. E doar o clipire.

Arzi. Te mistui in flacarile sale, te lasi prada fiecarui gest al sau. Il sorbi cu putere prin ochii umezi si ii patrunzi cat de adanc poti privirea. Primesti in schimb un zambet divin. Nimic din jur nu se mai remarca.

Plesnesti. Fiece particula a corpului tau lupta impotriva placerii si se zbate din adancuri opunand o rezistenta ce se dovedeste ca de fiecare data a fi in zadar. Atingerea lui castiga lupta iar tu te pierzi in miile de abisuri unde el te conduce. Si fiecare lucru isi pierde insemnatatea.

Sarutul sau pare a fi lovitura de gratie pe care tu in secret o ravneai, afisand subtil desfatarea. Te desfiintezi total, pierzand orice legatura cu viata... Apoi, porniti impreuna inapoi pe acelasi drum doar pentru a o lua de la capat o data, inca o data, si inca o data...

O clipire. Un zambet. O atingere. Un sarut...

Du-te!

Sufletul meu se pare, a fost calcat in picioare si batjocorit de tine inainte ca eu sa fi atentat macar la al tau. Vezi tu, prietenii adevarati sunt langa mine atunci cand am nevoie si spun lucrurilor pe nume, pentru ca nu imi vor decat binele. Desi cu o sinceritate dura, isi iau inima in dinti si-mi spun adevarul. Adevarul pe care tu nu l-ai putut confrunta in fata mea, atunci cand trebuia si aveam incredere in tine.

Te-am mintit, mi-as fi dat si viata pentru tine, te-am calcat in picioare, te-am iubit, te-am batjocorit. Dar am recunoscut si mi-am cerut iertare. Spre deosebire de tine, iubitule, care ai facut toate astea inaintea mea, fara ca eu sa am habar, nu ai avut curajul a-ti cere iertare nici macar un sfert in comparatie cu starea, indurarile si lacrimile mele pentru tine.

Adu-ti aminte. Prietenii spun lucrurilor pe nume atunci cand te vad la pamant, pentru ca tu sa realizezi ca lupti pentru un om care nu merita.

Maine iti cumpar o barca iubitule. Si niste vasle. Dintre cele mai scumpe, daca ai preferinte! Iti pun marea la picioare si te rog sa te duci dracului cat mai departe de mine. Daca ieri puteai inca vedea pe chipul meu remuscari, regrete...astazi nu mai vezi decat scarba pentru tine din partea mea.

Cu dragoste. Multa.

Tacerea ta

 Mi-ai s-a spus:"Ceea ce nu te omoara te face mai puternic! Capul sus!". Dar nu mi-ai oferit siguranta ca eu...voi deveni mai puternica.

Tu esti impasul meu in fiecare zi. O amintire ce trebuie depasita. Am nevoie de tine pentru a te uita. Ma privesc in oglinda si nu vad decat o parte din tine ce ai preferat sa o lasi in urma. Nu mai stiu cine e ea, copila cu ochi negri-nlacrimati. Iti caut chipul si calmul in fiecare individ zarit pe strada. Ma caut in fapt, pe mine.

Obosita dupa cautarea in van, imi asez capul pe perna si inchid ochii. Un intuneric neplacut, ma inconjoara. Tu nu esti langa mine si ma sperie gandul de a pleca in vise singura. Fara tine. Vino si ai grija de mine. Vino langa mine si fa-ma sa te uit. Inlocuieste-te in inima mea cu altceva, te rog. Fa-ma sa iubesc intunericul din vis mai mult decat te iubesc pe tine. Apoi pleaca..

M-ai invatat fara sa vrei sa-mi gasesc cuvintele intotdeauna, desi tacerea ta a fost cel mai limpede raspuns. Iar fara tine ... voi invata din mers.

Pentru Noi, si nu doar pentru Tine

Te-a iubit in mii de feluri. Si nici acum nu stie sigur care a fost cea mai corecta cale.

Te-a iubit pe ascuns. Ajunsese sa te cunoasca mai bine decat pe ea insasi. Tu nu stiai.

Te-a iubit cu putere. Cu atata putere incat reperele spatio-temporale au incetat sa mai existe pentru ea de-atunci.

Te-a iubit din mila. Te vedea distrus, fara speranta si sleit de viata cand nu era langa tine. Nu te putea lasa asa.

Te-a iubit cu sila. Stia ca nu poate renunta la tine si fortandu-se pe ea insasi isi impunea dragostea.

Te-a iubit atunci cand nimeni nu era langa tine. Iti privea singuratatea din ochi, teama de respingere de pe buze si frica de pustietate in tremurul mainilor tale. Era acolo pentru tine.

Te-a iubit cu groaza. Cu groaza ca te va pierde intr-o zi.

Vezi tu, iubitule, jinduindu-te in toate formele, te-a pierdut. S-a abatut de la ceea ce era cel mai important. Desi te-a iubit din dragoste, nu ti-a aratat.
Plec privirea in fata ta si pun armele pe asfalt. Iarta-ma ca nu mai pot lupta pentru tine. Stiu ca nu e corect. Poate ar fi trebuit sa lupt pentru NOI, si nu doar pentru TINE. Tu ramai aici, in suflet, iar eu raman acolo. Intr-o zi pesemne, inima mea-si va ridica privirea.

Te-a iubit din dragoste.

Ucide

Ajung intr-un Rai conspirat de ei privind doar un rasarit trudit la malul singurii mari de pe pamant, sau meditand asupra unui semineu inabusit. Contempland zilele apuse, ea isi da seama ca el fusese si inca era o jumatate ... de drept a ei, si doar a ei. Doua suflete, constranse de visele lor impreunate, contopite intr-unul singur. Pe vremea aceea, ei o numeau iubire. Ceea ce nu stiau ei, e ca era ceva mai presus decat atat. Si poate inca este.

Ucide soarele, iubitule. Nu vreau sa stiu ca e timpul sa plec de langa tine. Ucide soarele, ucide luna, ucide timpul sau orice altceva ce ne-ar putea indeparta. Contopeste sufletele noastre departe de tot, la lumina unui felinar, intr-un colt uitat de lume.

Priveste cerul ne-nstelat si pierde-te cu mine printre miile noastre stele, ascunse de ochii celorlalti . Tine-ma de mana si observa cum timpul a pierit doar pentru noi doi. Saruta-ma si observa cum spatiul piere sub ochii nostri.

Apoi pleaca.