Indiferent de spatiu si de timp [ 1 ]

Povestea lor nu incepe aici..

S-au intalnit acum patru ani de zile in vacanta de vara, pe vremea cand se jucau inca ratele si vanatorii, leneveau pe presuri intinse la umbra caisului si stateau pana seara tarziu pe banca de la poarta. Ea l-a placut, la fel si el pe ea. Insa copii fiind nu si-au spus nimic toata vara. Ea tresarea cand isi auzea numele strigat de el, in el crestea inima cand ea ii zambea. Totul fusese o joaca. Trecuse un an si atunci au descoperit cat de mult tineau unul la altul, chiar si asa, prin iubirea lor ludica. Insa nu acum aveau sa constientizeze la ce au dat nastere. Ca o compensatie, acolo unde era fericire trebuia sa fie si tristete. Prin urmare, el a fost nevoit sa se mute departe de ea. Varsta nu le permitea sa plece de capul lor si sa isi intalneasca privirile din nou iar parintii nu si-ar fi amintit in niciun caz cum e sa iubesti la 12-13 ani.

Timpul a trecut peste ei si peste iubirea lor ludica. Si-au spus sute de zile la rand te iubesc, noapte buna prin telefon. S-au maturizat impreuna, doar auzindu-si vocile. Au ras atatea ore, el la un capat de fir, ea la celalalt. Si stii..ciudat e ca nu s-au certat niciodata in tot acest timp.

Trecusera patru ani de cand se cunoscusera. Si trei, de cand nu se mai vazusera.