Oameni incatusati pasind orbeste pe drumul disperarii. Din disperare iubim. Din disperare lasam orgoliul si toate capriciile deoparte. Zici tu ca din iubire? Totusi eu sunt adepta teoriei ca oamenii nu iubesc pentru ca simt nevoia, ci constiinta ii impinge spre gandul ca singuratatea ar fi in orice moment al vietii cel mai urat vis. Deci da, din disperarea de a nu fi singuri. Cu timpul ajungi sa iubesti pentru ca pur si simplu iubesti. Iubirea e ceva mult prea complicat, complex, profund si ciudat pentru a putea fi explicata. Exista mii de definitii ale iubiri, insa s-a decis cineva care ar fi cea mai potrivita? Iubim in felul nostru : pe furis, nebuneste, exagerat, aproape nesesizabil. Totul din disperare..
Asa ca iarta-ma de sufletul imi va dicta ganduri sinistre. Sunt doar un rezultat al simplului fapt ca uneori incerc sa-mi imaginez viata fara tine. M-as prabusi, as capitula. Pentru ca da, cand iubesti devii mult mai mult decat o simpla fiinta umana.
Trist...
Ascunde totul sub un zambet fals.
Cedeaza.
Isi sterge lacrimile si alearga...
Alearga spre infinitate si necunoscut,
Cu gandul ca intr-o buna zi,
Va uita...
Cu cata disperare dorim sa credem in cei pe care ii iubim.
Ne agatam de orice doar ca sa ne amagim.
Au fost iluzii si vor fi.
Postări
Da , chiar ai dreptate!!!
RăspundețiȘtergereDar parerea mea e ca daca nu iubesti nu inseamna neaparat ca esti singur.
Eu ma refer la iubirea pentru un partener. Din moment ce nu iubesti pe nimeni, inseamna, logic, ca nu ai pe nimeni care sa-ti fie partener, astfel, esti singur. Din pctul asta de vedere . Familia si prietenii nu se pun niciodata la scototeala ptr ca ei intotdeauna vor fi acolo.
RăspundețiȘtergere