In mai putin de o secunda castelul tau se destrama. Visele iau foc, sperantele gonesc cat mai departe de tine, lacrimile se transforma in bolovani de lava, fericirea devine o utopie, buzele se sudeaza, ochii sangerii se pleaca benevol spre pamant, inima-ti pompeaza venin iar corpul se tulbura si-si incepe al sau tremur turbat de neoprit...
Atunci, stii ca saruti Infernul.
Vrei liniste, vrei ca un nimic nemarginit sa te-nconjoare, sa te pazeasca. Alb, opac. Tu si talpile tale mangaind nisipul..
Nu vrei lumina, dar nici intuneric. Fara trecut si fara prezent... Inexistent.
Atunci, stii ca saruti Infernul...
25 aprilie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Abtine-te de la comentarii jignitoare sau vulgare. In caz ca te consideri zmeu intre zmei , tasteaza cat iti doreste sufletul , comentariile nu vor fi publicate. Multumesc.