Labirint

Pasim ingroziti prin acest labirint numit viata. La fiece colt intampinam o noua fiinta. Pasim usor, brat la brat, impartasindu-ne cele mai frumoase aspiratii ale existentei noastre si cele mai mari temeri.

Ne atasam, ne contopim, ne daruim unul altuia.

Lasam in urma noastra nimic altceva decat praf si pulbere. 

O noua cotitura, o noua fiinta.

Devine greu sa ne deschidem sufletele din nou, sa le asternem pe jos impreuna si sa calcam pe ele, ca mai apoi...sa lasam in urma noastra

nimic altceva decat praf si publere. 

Ne doare, ne chinuim, ne zbatem.

Vrem inapoi, nu vrem sa continuam drumul cu altcineva, dar nici singuri. Insa calatoria are un singur sens de mers...Obligati sa facem fata circumstantelor, pasim mai departe cu alte fiinte brat la brat, pana nu departe de alte cotituri.
Plecati cu ochii in pamant, cu inimile spintecate, cicatrizate si scobite pana-n scoarta...pasim.

Ce-i drept, unii mai iute, altii mai agale. Dupa cum ne e sufletul. 

Unii ajung la destinatie, altii nu... Dupa cum ne e sortit.

Iar in urma noastra toti, nu lasam nimic altceva decat praf si pulbere...