Placerea de a trai

Pentru ce ne chinuim? Pentru o batranete mai usoara? Batranetea fie ea cum fie are acelasi final..
Pentru ce iubim? Pentru fericirea noastra? Fericirea fie ea cum fie are un final. Doar in basme.
Pentru ce ne consumam? Iti spun eu... pentru un mare nimic. Pentru o moarte inevitabila.

Placerea de a trai isi are locul doar in minti inguste, ce venereaza zei inexistenti si idei utopice. Dragoste absoluta, fericire, adevar...pentru ce?
Placerea de a trai aduce dupa sine o parte de tristete de trei ori mai mare direct proportionala cu fericirea in sine.

De azi, doar eu

Imi pare rau ca nu sunt asa cum vrei tu sa fiu. Si imi e mila de tine ca ma-ntelegi gresit tot timpul. Dar asa sunt eu. Nu sunt posesia nimanui si nici nu posed pe nimeni. Am un trup si suflet si amandoua s-au zbatut sa te tina langa mine, dar cum ele nu au puterea sa descuie minti si inimi nu-mi mai ramane decat sa urez noroc celor ce vor incerca in continuare sa te inteleaga.
Imi pare rau ca tu crezi ca intotdeauna ai dreptate. Doar o minte ingusta ar face asta. Si din nou iti plang de mila..
De azi ma iubesc pe mine si doar pe mine. Nimeni nu merita niciun sacrificiu in circumstantele in care stiu prea bine ca orice fapta buna nu ramane nepedepsita. De azi am sa experimentez egoismul, din cate am auzit doar el te poate proteja de propria-ti prostie.Nu mai ofer o tigara cersetorilor si nici macar 50 de bani, nu mai ofer dragoste nimanui, nu mai ofer patul meu niciunui suflet. De azi sunt eu si cu mine. Am nevoie sa ma regasesc dupa razboiul pe care l-am purtat atata timp inauntrul meu. E pace, e liniste, e ceata.
Iar asta va fi crezul meu in fiecare zi.
De azi ma incred doar in mine.
De azi, doar EU.

Nopti albe

Sunt nopti in care iti e frica de intuneric. Sunt nopti in care iti e frica de singuratate si nesiguranta zilei de maine. Sunt nopti cand te temi de mostrii din dulapuri si de sub pat. Sunt acele nopti in care entuziasmul te copleseste. Sunt si nopti scufundate in rutina si nopti surprinzatoare. Nopti de care te temi sa te indragostesti si nopti cand iti plangi de mila. Sunt nopti si nopti.

Si mai sunt nopti ca aceasta cand te temi doar de tine insuti..
Noapte buna

Sper

Daruieste-mi sute de trandafiri, mii de sarutari si milioane de imbratisari. Toate ar fi in zadar daca nu-mi oferi speranta.
Ne traim zilele cu speranta in sufletele noastre. Speranta ca maine va fi soare afara, ca nu va fi aglomerata soseaua, ca vom avea ce manca, ca nu am uitat usa descuiata, ca nu s-a suparat pe tine, ca va fi o nastere usoara, ca ne vor ajunge banii, ca vei lua examenele, ca totul va fi in regula. Aspiram, nadajduim si credem constant.  Mi-as putea permite sa spun ca noi nu traim. Nu, noi speram.

Speranta pare a fi lucrul cel mai de pret, promisiunea ca va fi bine. Ne invaluie in haina sa protectoare, ne saruta fruntile si ne mangaie usor. Ne incalzeste sufletele si ne lumineaza chipurile. Iar toata credinta noastra e in mainile sale. Caci fara speranta am fi pierduti cu totii...

Doi bani

Privirile noastre erau cusute, parca. Perechea de ochi verzi m-a intrebat: " Cati ani ai, serios acum?". I-am raspuns : "20, fac in septembrie." M-a privit doua secunde, gandindu-se daca imi va face rau ce-mi va spune, sau nu. Daca avea dreptate, sau nu. Daca il credeam pe cuvant, sau nu. "Pentru 20 de ani, esti prea chinuita".

In acel moment devii constient ca viata ta a avut intorsaturi care te-au schimbat mai mult decat ar fi trebuit. Iti lacrimeaza ochii si iti plangi de mila, pentru ca doar tu stii...cum a fost viata ta. Si oricat de absurd ar suna "eu sunt altfel", stii prea bine ca esti altfel. Privesti in jur : divort, moarte, dragoste, prieteni, familie, viitor. Se-aduna si te pierzi, nu mai stii cine esti, ce vrei si ce ar trebui sa faci.
"Esti o persoana extraordinara" - ce ar trebui sa gandesc in prima instanta : pura coincidenta, viata.. sau : probabil ca esti tu nebun, nu a vazut nimeni asta, caci nimeni nu a vrut sa ma pastreze... ?

Si totusi... cat de tare ma da de gol privirea?..
Se pare ca ochii sunt oglinda sufletului, pana la urma. Asta e singura concluzie la care am putut ajunge azi, ieri...de ceva timp. Nu viata, nu dragoste, nu tradare sau incredere. Caci eu nu mai stiu ce e drept pe lumea asta, si ma dau batuta... Sa faca ce vrea cu noi, cu mine. Sa ma bage in mormant, in pamant, sa ma duca in abisul mult-dorit, sa ma apropie de frumusetea Raiului... nu mai conteaza, nu mai dau doi bani pe fericire.

Labirint

Pasim ingroziti prin acest labirint numit viata. La fiece colt intampinam o noua fiinta. Pasim usor, brat la brat, impartasindu-ne cele mai frumoase aspiratii ale existentei noastre si cele mai mari temeri.

Ne atasam, ne contopim, ne daruim unul altuia.

Lasam in urma noastra nimic altceva decat praf si pulbere. 

O noua cotitura, o noua fiinta.

Devine greu sa ne deschidem sufletele din nou, sa le asternem pe jos impreuna si sa calcam pe ele, ca mai apoi...sa lasam in urma noastra

nimic altceva decat praf si publere. 

Ne doare, ne chinuim, ne zbatem.

Vrem inapoi, nu vrem sa continuam drumul cu altcineva, dar nici singuri. Insa calatoria are un singur sens de mers...Obligati sa facem fata circumstantelor, pasim mai departe cu alte fiinte brat la brat, pana nu departe de alte cotituri.
Plecati cu ochii in pamant, cu inimile spintecate, cicatrizate si scobite pana-n scoarta...pasim.

Ce-i drept, unii mai iute, altii mai agale. Dupa cum ne e sufletul. 

Unii ajung la destinatie, altii nu... Dupa cum ne e sortit.

Iar in urma noastra toti, nu lasam nimic altceva decat praf si pulbere...