27 mai 2010

Leapsa gen

4 comentarii
Am primit o leapsa de la Waly [ presupun ca sunt pedepsita ca n-am mai preluat una de ceva timp.. :D ] care presupune o poza cu desktop-ul meu. Poza de pe desktop e luata de aici , in concluzie, enjoy :)).

26 mai 2010

Apele adanci nu tulbura

1 comentarii
Apele adanci nu tulbura.
Atunci,
la inceput de iarna,
ai plecat, lasandu-ne
ca toamna ce a trecut.
Cand te-ai desprins de noi
am ramas ca un copac,
din care inca o frunza
a luat-o
vantul,
iarna,
vremea.
Mi-am dojenit sufletul ca nu m-a lasat sa iti vorbesc...

[adaptare]

25 mai 2010

Si sufletul meu..

0 comentarii
Si..sufletul meu se innegreste
asa cum si painea prinde mucegai
daca nu o pui la loc sigur
si nu ai grija de ea..

Caci asa incepe totul, iubito. Totul incepe cu un gol in stomac si se termina in lacrimi..

19 mai 2010

Indiferent de spatiu si de timp [ 4 ]

4 comentarii
Au plecat impreuna intr-un loc linistit. Ea nici nu cunostea numele satului unde aveau sa stea cateva zile, probabil din simplul motiv ca singurul lucru important ce trebuia retinut era zambetul lui.

Ore in sir s-au privit in ochi, ore in sir au incercat sa se convinga pe sine ca tot ce se intampla nu era un vis. Noptile ea adormea impacata langa pieptul lui, iar el, pana ce rasarea soarele, o privea cum doarme si o alinta la nesfarsit. Lacrimi s-au scurs, cuvinte de dragoste s-au sadit...

Era imposibil sa nu isi zambeasca atunci cand privirile lor atintite asupra celuilalt, se loveau accidental. Era imposibil sa nu se intristeze atunci cand gandul comun ca nu mai e mult si din nou kilometrii intregi ii vor desparti, li se intrezarea in minte.

Un sentiment de dor imens si-a gasit sfarsitul in acele zile. A fost strivit, a fost satisfacut, a fost implinit. Dac-am privi in viitor, am vedea ca un altul s-a nascut, din nou, intre ei doi.

Cum Dumnezeu din nou a decis sa ii desparta, si-au luat ramas bun, insa fara lacrimi in ochi. Durerea despartirii au ascuns-o intr-insii pana ce au gasit un loc linistit, acasa.

Pentru a treia oara Dumnezeu a hotarat sa-i indeparteze si mai mult. Ei stiu ca nu o face din rautate, ci doar vrea sa le demonstreze cat de puternica e iubirea lor. Nu o vor lua precum o pedeapsa si nu o vor trata cu pesimism. Drept pentru care, am ajuns aici, la povestea din prezent. Si drept pentru care, el va fi nevoit sa plece din nou, insa in alta tara..

Imi pare rau ca nu stiu cum se termina povestea. Insa ceea ce stiu, este ca nu se termina aici..

08 mai 2010

Indiferent de spatiu si de timp [ 3 ]

14 comentarii
Intr-un final ii zari chipul. Parea diferit. Parea un vis. [Si acum pare].. Nu se astepta sa il vada chiar daca stia ca acela era motivul pentru care se afla acolo. Nu constientiza faptul ca cel din copilarie, prima ei iubire ludica ce evoluase mai mult decat s-ar fi asteptat oricine, era acolo dupa atata timp.

Emotiile de nedescris o faceau sa tremure, sa ii dea lacrimile. Cu cat se apropia mai mult de ea, cu atat realiza ca sacrificiile pentru iubire exista.

El nu o zari, chiar daca ea nu-l scapase din ochi nicio secunda. Ii analiza fiecare trasatura, fiecare schimbare, fiecare gest. Subtil, ea se apropie intr-un final de el si ii cuprinse palma tremuranda. Pentru cateva secunde in care habar nu aveau cum sa reactioneze, si-au zambit unul altuia si si-au intors privirile in directii opuse, prefacandu-se ca nu se cunosc. Probabil acela era momentul necesar pentru a realiza ca intr-adevar, erau impreuna dupa mii de zile.

Momentul de slabiciune trecu si se cuprinsera in brate ca si cand ar fi fost prima si ultima oara cand s-au vazut. Isi afisau iubirea in mijllocul tuturor. Temperatura, spatiul, timpul, oamenii care ii calcau practic in picioare, anotimpul sau mai-stiu-eu-ce chiar nu mai contau. Pentru prima oara in viata ei simtise ca timpul se oprise in loc doar pentru ea si pentru fercirea ei. Ea s-a abtinut sa isi reverse lacrimile, chiar daca erau de nestapanit, doar ca sa nu para atat de sensibila in fata lui...insa stia prea bine ca el o cunostea pe deplin..