In ploi aduse din pamant

In ploi aduse din pamant
Te caut, plang, te strig..
Dar in suflet ingropat adanc
Speranta mi-e abandonata-n frig.

Un soare obosit sa mai rasara,
Isi culca ochii rosii-n noapte.
Privindu-mi inima-mi amara
Nu-i nici viata, nu-i nici moarte.

Furtuni de amintiri se zbat
In fiece traire
Si sufletul imi e-ncercat
De fiece mahnire.