06 octombrie 2010

Blog in pauza de respiratie

1 comentarii
Pentru un timp renunt la blog...adica mai precis il las de izbeliste. Probabil o sa ma intorc candva sa mai arunc doua vorbe, probabil ca va trece ceva timp..

Am fost aceeasi fiinta divizata in doua corpuri omenesti

0 comentarii
"Candva am avut langa mine o sora, geamana mai precis. Povestea vietii ei am s-o duc eu mai departe, si nu pentru ca ar fi fost dorinta ei sau pentru ca asa vreau eu. Sunt obligata..in fond, eram una si aceeasi fiinta divizata in doua corpuri omenesti. N-as vrea sa te intristez, sa-ti tai cheful de viata..vreau doar sa asculti.

Avea 17 ani, traiam impreuna cele mai frumoase clipe ale vietii, adolescenta. Teama de a nu fi prinse cu tigara in mana, teama de a saruta pentru prima oara un baiat, iar pentru amuzamentul nostru, placerea de a ne schimba rolurile.In fond, eram una si aceeasi fiinta divizata in doua corpuri omenesti.

Momentul cel mai tulburator din adolescenta ei a fost cand l-a intalnit pe EL. S-au indragostit nebuneste unul de altul, si-au petrecut milioane de minute unul cu celalalt. Ma simteam data la o parte, desi stiam in adancul meu ca ea intotdeauna va ramane a mea si doar a mea. Si totusi de ce tulburator? Pentru ca acest om mai tarziu aveam sa aflu ca si-ar fi dat si viata pentru ea iar ea n-ar fi apreciat niciodata asta.

Intr-o zi de toamna, mult prea friguroasa si trista, au hotarat sa plece pentru prima oara impreuna afara din orasul sufocant. O statiune de munte era locul perfect pentru a se retrage un weekend.
A doua zi, s-au suit in masina si au pornit catre destinatie. Intr-adevar, Dumnezeu iti prescrie un destin, un traseu, insa tine doar de tine cum il vei parcurge. La jumatatea drumului, el simti un impuls. Se gandea ca ar fi foarte dragut daca i-ar spune ca o iubeste.

EL : Iubito..fiinta omeneasca nu e capabila sa creeze cateva cuvinte care sa exprime cat de mult te iubesc. Mi-as da si viata pentru tine.
EA : E cel mai frumos lucru pe care mi l-a spus cineva vreodata... Priveste-ma in ochi si mai spune-mi inca o data ca ma iubesti..
EL: Fiinta omeneasca nu e capabila sa.....

Se trezi. O lumina alba ii strapungea privirea. O patrundea pana in adancul inimii. Da..inima era cea care o durea. Privi in jur : pereti albastri necunoscuti, un mic buchet de toporasi pusi intr-un infim paharel asezat pe o noptiera ingalbenita, si da...perfuzii. Se uita sub halatul galbui si observa ca era complet dezbracata. Unde ii erau hainele? Unde se afla? Si totusi..ce era dunga aceea trasata in jurul inimii sale?

Aici am intervenit eu.. Peste cateva ore, m-am asezat pe scaunul subred de langa patul ei de spital. I-am explicat cum EL intr-un moment de atentie a intrat intr-un copac. I-am explicat cum in ultimele lui din viata a cerut sa-i dea ei inima lui, ea fiind tinuta in viata doar de aparate.

La auzirea acestor cuvinte, m-a rugat sa ies din camera. Peste 30 de minute medicii aveau sa o gaseasca fara suflare. Da..Jumatate din mine murise. In fond, eram una si aceeasi fiinta divizata in doua corpuri omenesti."

"Pentru ca el si-ar da viata pentru ea.."
Pentru Betty - draga, dulce, decedata.

05 octombrie 2010

Masochiste sentimental

4 comentarii
Femeile sunt masochiste! Incep asa, pentru ca asa e. N-am de gand sa scriu despre femeile carora le place durerea fizica [ fa-ne un amar de bine, si mori ], ci despre cele care adora durerea sufleteasca. Un fel de masochiste sentimental. Mai pe scurt, le place sa sufere pentru un mare nimic ireal si totusi nu recunosc asta.

Singura care a recunoscut [ din cate stiu ] :

"Sunt fericita..n-am nevoie de nimic. Doar ca asa sunt eu..sunt niste chestii de care ma tin agatata asa..degeaba. Stiu ca degeaba, sunt constienta ca nimic nu va mai fi la fel, ca practic nu am ce sa repar, dar imi place sa-mi aduc aminte... Suferinta de care am parte nu e una reala, e ceva ce-mi creez in fiecare dimineata cand ma trezesc. Inventez tot felul de variante a unei povesti ce a fost candva si a unei povesti imposibil de realizat."

Deci da, asa sta treaba.

Iubire inmarmurita

0 comentarii
Nu lasa iarna peste sufletul meu. Imbraca-l cu al tau..
Nu-mi lasa buzele sa tremure de frig. Acopera-le cu ale tale.
Nu-mi lasa chipul sa inghete. Ofera-i drept adapost pieptul tau.
Nu-mi lasa mainile prada frigului. Cuprindele cu caldura palmelor tale.
Si nu-mi lasa iubirea sa inmarmureasca. Lasa-ma sa-ti spun in fiecare zi friguroasa te iubesc. De nu-mi vei raspunde, sufletul meu va fi orisicum impacat ca ti-a spus ce simte...
Un moment inghetat in timp. Un timp aproape uitat. Inca o viata de trait cu tine, iubitule...

04 octombrie 2010

Toamna

3 comentarii
Sunt ostenita de lene, de somn, de contemplare,
De viata, de iubire, de vis. Am obosit.
Prin parcul meu imens de vise si vestejit,
Tu ai trecut ca toamna atotvestejitoare.

De viata, de iubire, de vis..Am obosit..
In helesteul verde, cu apele murdare,
Vezi palcurile repezi de pasari calatoare
Trecand, ca umbra spaimei c-un strigat prelungit.

Prin parcul meu de vise, imens si vestejit,
Nu mai zaresti bazine ce infloresc, bizare,
Ca stanjenei de sticla, sub scantei lunare,
Trezite ca-n poveste de mersul tau vrajit.

Tu ai trecut ca toamna atotvestejitoare,
Si-n noptile cu bruma vad chipul tau iubit,
Alunecand, ca luna, de veghe-ngalbenit,
Prin noaptea fara viata si fara de hotare.

01 octombrie 2010

In umbra ta, in umbra imposibilului

3 comentarii
         Ce e cel mai crud lucru pentru ea? Fix de ce avea parte. Da, cel mai dureros lucru e sa traiesti in umbra unei iubiri imposibile pe care tu o consideri inca posibila. Pentru ca gandurile ei nu se impaca cu situatia.
       Timpul a trecut, probabil el a uitat-o, ea nu l-a uitat desi uneori are impresia ca tot ce-a fost, a fost un vis frumos. Pentru ca pur si simplu ea inca spera ca intr-o zi il va intalni din intamplare pe strada, sau va sta pe canapeaua unei cafenele si va avea inspiratia sa-l sune dupa aproape patru ani sa verifice daca mai are acelasi numar de telefon.
      Si da, va avea acelasi numar de telefon . Luat pe neasteptate , incearca sa-si aduca aminte a cui este acea voce.. ah, da... a fost candva acea fata! Il va invita la cafea iar el o va refuza in cel mai frumos si cumplit mod. In lacrimi va inchide telefonul si se va imbarbata singura. Maine cand il va suna din nou, cu siguranta el va accepta o intalnire...
      Cu toate ca niciodata nu va fi asa. Nu conta... ea iubea sa traiasca in umbra acelei iubiri de-o vara..

Iubito, cartea ta are mii de capitole! Nu poposi prea mult la un capitol...Cu fiecare pagina citita, cartea devine din ce in ce mai putin dureroasa. Nu-ti pot promite ca totul se va termina frumos, insa asta este singura speranta ce ti-o pot da.