11 aprilie 2012

Un "ceva" contopit, contorsionat si concetrat

2 comentarii
Credea candva ca luna apartine cu siguranta stelelor, iar stelele cu siguranta lunii. Da ... pareau predestinate una alteia. Insa cerul le veghea in tot acest timp, asa ca inevitabil din vreme in vreme era timpul ca soarele sa rasara pe cerul lor. Asa se explica cum soarele aparut si in viata mea.

I-au spus ca e absurd sa creada in fericirea absoluta, in dragoste deplina sau in suflete pereche. Oare e absurd sa simta ce simte acum? Sau ar fi absurd sa se simta datoare pentru faptul ca a aparut in viata ei exact atunci cand avea nevoie, insa nu stie cui ar putea sa multumeasca? Ar da vina pe ceva sau cineva ca nu a aparut mai devreme in viata ei..Ar condamna pe oricine ca se simte atrasa de EL precum picaturile ploii de pamant.

Ea a incetat sa mai existe. Exista doar EI. Un "ceva" contopit, contorsionat si concentrat in cea mai simpla forumula : fericirea. Si crede-o iubitule, cand iti spune ca o faci cea mai fericita.

[Raman fara cuvinte atunci cand zambetele ma coplesesc. In general, lacrimile sunt cele care imi dau putere sa rostesc cuvinte fara de-nteles voua, insa radierea sufletului pe care o eman in aceste momente nu-mi da voie sa tac... ]