28 iunie 2012

Tacerea ta, dar nu si a mea

0 comentarii
Privindu-mi chipul in oglinda imi aduceam aminte de tine. Ma intrebam unde a disparut zambetul pe care il aveam nu cu mult timp in urma. Nu stiam ca exista pe Pamant ceva atat de crud si fara mila capabil sa iti smulga  intr-o zi pentru totdeauna surasul. Nu stiam nici macar ca poarta un nume.

Mi-ai luat dragostea, credinta, zambetul si lacrimile. M-am consolat o vreme cu ce mi-a mai ramas de pe urma ta : durerea. Mi-am transpus toate emotiile ramase in durere si tot ceea ce am mai putut oferi celorlalti a fost durerea mea. Timpul a trecut peste mine fara sa-mi ceara voie, asa ca am jelit fiece secunda petrecuta in patimire. Priveam in gol apusul prin geamul murdar insa nu vedeam decat un soare mult prea frumos pentru lumea neagra in care traiam. Fumul de tigara isi urma cursul, imprastiindu-se in mii de particule. Si-mi aduceam iar aminte de noi.. Iubirea mea se scurgea asemeni fumului : printr-o sita a unui oarecare geam, zi de zi, putin cate putin. La sfarsit, am ramas cu nimic. Doar un suflet secat dar plin de amintiri ce ma facea sa bag de seama ca inca exist. Si priveam a mia oara din nou apusul...


Inima mea a tacut pentru o vesnicie, si odata cu ea am stat si eu adancita in tacerea ta. Intradevar, a fost tacerea ta, dar nu si a mea.

07 iunie 2012

Cum iubeste ploaia pamantul

0 comentarii
Tu.
Tu esti motivul pentru care zambesc in fiecare dimineata si motivul pentru care las lacrimile sa curga in fiecare noapte de teama sa nu te pierd.
 Esti raiul, abisul si iadul meu. 

Poate ca mi-am dorit atat de mult sa existi in viata mea incat intreg Universul m-a ascultat si mi te-a daruit. Poate ar trebui sa multumesc cuiva pentru faptul ai aparut atunci cand aveam nevoie sau sa tind sa cred ca e pura coincidenta. Dar nu, eu sunt visatoare. Te am aici, acum langa mine pentru ca te-am asteptat toata viata iar tu ai aparut intr-un final. De ce ti-a luat atata?!

 Am gasit intotdeauna cuvinte sa imi exprim afectiunea, iubirea, tristetea, extazul sau agonia. Insa dragostea mea pentru tine nu o pot exprima in  cuvinte. Un simplu te iubesc ce ti-l rostesc e de multe ori banal.

Dar eu chiar te iubesc. Te iubesc asa cum iubeste ploaia pamantul, sub diferite forme. Sa-ti explic. Stii, sunetul ploii cazute pe asflat e diferit de cel al picaturilor zdrobite pe petalele trandafirilor sau pe frunzele copacilor de nuc. E inutil..

Esti cel mai frumos, profund si inexplicabil de divin lucru din viata mea.
Tu stii ce simt, asa ca ma voi opri aici. Eu te iubesc. Din toata inima, sufletul si fiinta mea.