21 decembrie 2010

Chiar daca

1 comentarii
Si chiar daca as fi muta, as putea sa strig ca te iubesc.
Si chiar daca as fi muta, as putea sa-mi strig fustrarile!!

12 decembrie 2010

Mi-e dor. Sincer, mi-e dor...

0 comentarii
            Mi-e dor. Sincer, mi-e dor de tine.. M-am gandit ca poate fiecare zi incheiata ma va face sa te uit..putin cate putin. Dar se pare ca nu e asa.
            N-a trecut zi in care sa nu ma gandesc la tine, zi in care sa nu incerc sa imi dau seama de ce ai renuntat la noi. N-a trecut zi in care sa nu incerc sa te sun...dar pana sa apas pe tasta telefonului, lacrimile se napusteau asupra mea. N-as vrea sa crezi ca dupa un an de zile eu inca plang dupa tine. Probabil ai uitat cine sunt, intr-adevar exista o distanta intre noi si nicio persoana comuna care macar sa ne aduca aminte unul de altul...insa eu chiar daca nu mai stiu nimic de tine, nu te-am uitat. Ma intrebam azi la modul cel mai serios daca mai traiesti. In fiecare zi imi promit ca maine am sa te sun, dar a doua zi imi dau seama ca imi este prea frica de respingere, asa ca renunt si ma dezamagesc pe mine insami..

         Poate tu, cititor anonim...poate n-ai avut parte de asa ceva. Nici eu nu credeam ca e posibil pana sa traiesc drama aceasta. N-am stiut pana la EL ca exista si astfel de povesti de dragoste. Povesti care te bantuie, nu din cauza faptului ca regreti ca n-ai putut face mai mult ci, povesti care s-au terminat prea brusc si prea brutal, povesti care acum par ireale. Mi-e dor..sincer, mi-e dor.

Sleita de puteri

0 comentarii
Duc in spate povara unei iubiri imposibile, unei increderi ce nu o voi castiga niciodata, indiferent de cat timp ar trece peste noi doi sau cat de mult as incerca eu...
Da, e vina ta, insa eu ca de ficare data o iau asupra mea. Azi, spre exemplu, iubitule, am trecut prin toate starile prin care fiinta omeneasca ar putea trece prin ele intr-o luna : mi-a fost rau, am avut o durere incredibila de cap, am ras copios cu prietenii, am avut emotii profunde de frica, teama, nerabdare, tristete, ura, am jucat teatru, am fost dusa pana pe cele mai inalte culmi ale fericirii si intr-un final oboseala si nervii si-au facut aparitia astfel ca am agonizat in plansete pana la epuizare.
Si da, acum mi-e foame. Toate astea, ca la sfarsit sa-mi cersesti sa te conving ca nu e vina ta. Te rog, nu ma pune in situatia sa te conving ca nu ai de ce sa fi trist...nu mai am putere. Imi pare rau..