Mi-e dor. Sincer, mi-e dor...

            Mi-e dor. Sincer, mi-e dor de tine.. M-am gandit ca poate fiecare zi incheiata ma va face sa te uit..putin cate putin. Dar se pare ca nu e asa.
            N-a trecut zi in care sa nu ma gandesc la tine, zi in care sa nu incerc sa imi dau seama de ce ai renuntat la noi. N-a trecut zi in care sa nu incerc sa te sun...dar pana sa apas pe tasta telefonului, lacrimile se napusteau asupra mea. N-as vrea sa crezi ca dupa un an de zile eu inca plang dupa tine. Probabil ai uitat cine sunt, intr-adevar exista o distanta intre noi si nicio persoana comuna care macar sa ne aduca aminte unul de altul...insa eu chiar daca nu mai stiu nimic de tine, nu te-am uitat. Ma intrebam azi la modul cel mai serios daca mai traiesti. In fiecare zi imi promit ca maine am sa te sun, dar a doua zi imi dau seama ca imi este prea frica de respingere, asa ca renunt si ma dezamagesc pe mine insami..

         Poate tu, cititor anonim...poate n-ai avut parte de asa ceva. Nici eu nu credeam ca e posibil pana sa traiesc drama aceasta. N-am stiut pana la EL ca exista si astfel de povesti de dragoste. Povesti care te bantuie, nu din cauza faptului ca regreti ca n-ai putut face mai mult ci, povesti care s-au terminat prea brusc si prea brutal, povesti care acum par ireale. Mi-e dor..sincer, mi-e dor.