25 ianuarie 2012

O sticla uitata la marginea marii

0 comentarii
Imi propun secunda cu secunda sa constientizez ce fel de trairi imi strabat fiinta si sa le consolidez. Insa singurele lucruri ce imi vin in minte sunt niste banalitati. Lucruri precum o sticla uitata la marginea marii, agitata constant  si rascolita din clipa-n clipa de valurile nemiloase. Sau o frunza alungata din mult-prea-iubitul copac, rostogolindu-se haotic si confuz in bataia vantului neiertator. Un amalgam divin de banalitati nesemnificative pentru cei din jur are o singura definitie: EU.

Zambetul meu e doar un camuflaj al sentimentelor ce n-ar mai trebui sa ti le destainuiesc.
Privirea-mi, o oglinda sparta in care inca poti zari chipul unui barbat crud,
Oftatu-mi, nu-i decat un vant rece ce patrunde furisat in toate camerele sufletului, rapind cu el toate durerile,
Iar plansetele mele, potoape ce-neaca toate cuvintele ce n-ar mai trebui sa ti le soptesc...


Oricat de mult am incerca sa cladim si sa tinem in viata castelul nostru de nisip, iubitule, nu vom reusi. Intotdeauna va exista un val ce va sa-l darame...Nu vom putea construi un castel prea departe de mal...

15 ianuarie 2012

Ignora-ma

1 comentarii
Toate se aduna si toate pier si nicio zi nu e mai buna decat cea de ieri. Toti cei care te cunosc nu inteleg, asa ca subtil iti gasesti refugiul printre oameni si fete noi, acolo unde nimeni nu stie cine esti tu si totusi te accepta asa cum esti, fara niciun fel de intrebari.

Lacrimi vinovate sapa santuri adanci in obraji tai, dar nimanui nu-i pasa. Si e atat de placut sa nu le pese..
Cu totii asteapta schimbarea, insa tu nu ai de gand sa o faci. Preferi sa ramai asa cum esti decat sa promiti schimbarea fara a te tine de promisiune. Esti singurul ce are dreptul de a te judeca si singurul care nu ar trebui sa se judece.


Porti lupte seculare cu cei din jur zi de zi, fara ca ei sa stie ca adevarata lupta are loc in tine. "Tu nu ai mandrie" iti spun, pe cand ei nu stiu ca adevarata ta mandrie este aceea ca traiesti exact asa cum vrei tu, si nu cum cred ei ca ar trebui. Unii o numesc rebeliune, altii nesupunere, lipsa de rusine. Eu o numesc dovada de existenta.


Ignora-ma. As da orice sa innot intr-o mare de oameni si ignoranta sa ma inconjoare...Am sa strig ceva mai tarziu dupa atentie, dar nu imi fac probleme.

[Si poza cu noi doi inca zace in rama prafuita. Maine am sa pun o oglinda in locul ei, iubitule, ca sa imi amintesc cine eram inainte de a te lasa sa imi darami sufletul ca pe niste piese nenorocite de domino.]