Cum iubeste ploaia pamantul

Tu.

Tu esti motivul pentru care zambesc in fiecare dimineata si motivul pentru care las lacrimile sa curga in fiecare noapte de teama sa nu te pierd.

 Esti raiul, abisul si iadul meu. 

Poate ca mi-am dorit atat de mult sa existi in viata mea incat intreg Universul m-a ascultat si mi te-a daruit. Poate ar trebui sa multumesc cuiva pentru faptul ai aparut atunci cand aveam nevoie sau sa tind sa cred ca e pura coincidenta. Dar nu, eu sunt visatoare. Te am aici, acum langa mine pentru ca te-am asteptat toata viata iar tu ai aparut intr-un final. De ce ti-a luat atata?!

 Am gasit intotdeauna cuvinte sa imi exprim afectiunea, iubirea, tristetea, extazul sau agonia. Insa dragostea mea pentru tine nu o pot exprima in  cuvinte. Un simplu te iubesc ce ti-l rostesc e de multe ori banal.

Dar eu chiar te iubesc. Te iubesc asa cum iubeste ploaia pamantul, sub diferite forme. Sa-ti explic. Stii, sunetul ploii cazute pe asflat e diferit de cel al picaturilor zdrobite pe petalele trandafirilor sau pe frunzele copacilor de nuc. E inutil..

Esti cel mai frumos, profund si inexplicabil de divin lucru din viata mea.

Tu stii ce simt, asa ca ma voi opri aici. Eu te iubesc. Din toata inima, sufletul si fiinta mea.