Toamna

Sunt ostenita de lene, de somn, de contemplare,

De viata, de iubire, de vis. Am obosit.

Prin parcul meu imens de vise si vestejit,

Tu ai trecut ca toamna atotvestejitoare.

De viata, de iubire, de vis..Am obosit..

In helesteul verde, cu apele murdare,

Vezi palcurile repezi de pasari calatoare

Trecand, ca umbra spaimei c-un strigat prelungit.

Prin parcul meu de vise, imens si vestejit,

Nu mai zaresti bazine ce infloresc, bizare,

Ca stanjenei de sticla, sub scantei lunare,

Trezite ca-n poveste de mersul tau vrajit.

Tu ai trecut ca toamna atotvestejitoare,

Si-n noptile cu bruma vad chipul tau iubit,

Alunecand, ca luna, de veghe-ngalbenit,

Prin noaptea fara viata si fara de hotare.