Intre dulce si amar nu vom gasi aroma perfecta, ci doar un gust vag ce tinde mai mult spre amarui.In bezna nu te pot distinge iar in lumina sunt orbita. In tacere imi esti mut iar in zgomot nu te-aud.
Intre alb si negru, intre extaz si mahnire, intre da si nu...imi esti.
Tu, fericire groaznica, mizerabila si sublima, ma conturezi. Imi metamorfozezi sufletul din clipa-n alta, ma pui pe culmi inalte, ma ascunzi in coclauri pierdute de ochii lumii, ma chemi si ma alungi, ma alinti si ma strivesti.
Ma pastrezi in pumnul tau precum o gramajoara de nisip. Imi promiti castele la malul marii si-mi oferi siguranta ca niciun val, niciodata, nu ma va narui. Iar apoi, cu zambetu-ti marsav pe chip, deschizi palma si ma rasufli. Ma dezbin in zeci de mii de fire de nisip privindu-ti din urma ochii barbari si ma las purtata de vant...
In fiece fir de nisip ramas pe trupul tau, ma vei regasi..
Pe chip...in palme..
Postări
