Perfectiune

Ceea ce nu stim sa facem, uneori este mai atragator decat ceea ce stim sa facem. Imperfectiunea este perfectiune in ochii celor ce stiu sa o priveasca.

Unu.
 Am sa ma lovesc de manerul usii, neindemanatica...mostenire de familie. Si ai sa imi zambesti soptindu-mi : copil impiedicat..
N-am sa ma descurc sa-mi leg singura sireturile sau sa ma imbrac... Ma vei saruta pe frunte si ma vei invata.
Primii pasi vor fi greu de facut...Dar vei fi acolo sa ma sprijini.
Si nici strada n-am sa o trec fara tine...Insa ma vei lua de mana.

Doi.
Nu stiam cum sa ma comport in preajma ta. M-ai lasat sa vad ca esti la fel de timid ca si mine.
N-am stiut cum sa iti spun ca imi e dor de tine. Ai tacut si am inteles ca si tu simti la fel.
Nu stiam cum sa te privesc in ochi de teama ca ma vei rani, asa ca ti-ai plecat capul.

Trei.
Nu stiu cum sa infrunt batranetea, dar ma vei saruta pe frunte si ma vei invata.
Nu stiu cum voi intampina moartea, dar stiu ca vei sta langa mine sa ma tii de mana.
Nu stiu cum voi intalni singuratatea, dar mi-ai promis ca vei fi acolo sa ma sprijini.
Nu stiu cum imi vor fi ultimele clipe, dar imi vei zambi si imi vei sopti : copil impiedicat..

N-am sa stiu cum sa iubesc...Si stiu ca ma vei lasa sa invat singura.

Perfectiunea se naste din iubire.

Intre da si nu

Intre dulce si amar nu vom gasi aroma perfecta, ci doar un gust vag ce tinde mai mult spre amarui.
In bezna nu te pot distinge iar in lumina sunt orbita. In tacere imi esti mut iar in zgomot nu te-aud.

Intre alb si negru, intre extaz si mahnire, intre da si nu...imi esti.

Tu, fericire groaznica, mizerabila si sublima, ma conturezi. Imi metamorfozezi sufletul din clipa-n alta, ma pui pe culmi inalte, ma ascunzi in coclauri pierdute de ochii lumii, ma chemi si ma alungi, ma alinti si ma strivesti.
Ma pastrezi in pumnul tau precum o gramajoara de nisip. Imi promiti castele la malul marii si-mi oferi siguranta ca niciun val, niciodata, nu ma va narui. Iar apoi, cu zambetu-ti marsav pe chip, deschizi palma si ma rasufli. Ma dezbin in zeci de mii de fire de nisip privindu-ti din urma ochii barbari si ma las purtata de vant...

In fiece fir de nisip ramas pe trupul tau, ma vei regasi..
Pe chip...in palme..

Caut si astept pentru eternitate

Imi este frica.

De intuneric, de singuratate, de mine, de tine, de noi, de moarte. Miile de incercari esuate de a-mi imbratisa temerile m-au adus in pragul mahnirii depline. Si azi nu mai e nimic de facut pentru mine.. poate maine.
Astept lumina soarelui sa pot dormi, sa-mi odihnesc trupul.
Te astept pe tine sa pot dormi, sa imi odihnesc sufletul.
Iar cu zi ce trece, amandoi parca apareti din ce in ce mai greu...

Soarele apune si o data cu el fiinta mea isi incepe scotocirea eterna. Alearga cu pasi fantomatici strazile orasului cautandu-te pe tine, cautand soarele. Va intrezareste uneori pe cotloanele dintre blocuri ascunse de ochii trecatorilor, alteori deloc. Si in acele nopti sunt doar eu, singuratatea si intunericul.

O asteptare vesnica la care sufletul mi-e condamnat.
O poveste ce o pot impartasi doar intunericului si singuratatii. Ironic, doar ele ma inteleg..

Just

Sufletul lichefiat mi se scurge prin vene, prin sange, printre degete imi scapa...iar eu il privesc neputincioasa si-mi accept destinul.
Buzele injectate cu roseata sangelui imi sunt crapate de frig, ochii imi sticlesc in reflexiile albului ce ma incojoara si privirea mi se pironeste in gol, cu gandul la celalat EU.
Ne-am regasit, ca intotdeauna, in singuratatea noastra atunci cand ne asteptam cel mai putin. Am stat ore in sir si ne-am povestit una alteia cum e de partea cealalta, cum suntem noi cu adevarat si de ce ar trebui sa ne luam adio. Eu pierd o lacrima, ea pierde doua. Ea rosteste zeci de mii de idei, iar eu astern una singura pe foaie. Desincronizarea perfecta dintre mine si celalalt EU a ajuns doara, sa nu-mi mai doresc sa coexistam.
Dar sa renunt la singura ce ma cunoaste asa cum sunt, in mizerabila mea fericire, nu voi putea...sa ma lepad de constiinta-mi. Cum un soldat nu pleaca pe front fara arma sa, nici noi nu vom pleca pe drumuri separate. Blocate impreuna, intr-un singur trup, intr-o singura fiinta, desi scindate in doua minti diferite.
Tu ce EU al meu ai cunoscut, straine?
Pe cel plasmuit sau pe cel just?

Strain

Prin sticla ferestrei privesc cum fulgii de nea imi saruta pervazul. Privesc peste umar si privesc prin tine. Timpul trece, mai trag un fum, s-a mai dus o clipa. Ma saruti benevol si imi amintesc ca pentru noi, timpul nu trece. Timpul e aici, tu vei fi aici, intotdeauna.

Ucide soarele, iubitule. Nu vreau sa stiu ca e timpul ca sufletul meu sa mi se desprinda de trup si sa plece odata cu tine. Contopeste sufletele noastre departe de tot, la lumina unui felinar, intr-un colt uitat de lume.Lasa doar timpul peste noi sa vegheze.


Orele sa-mi fie minute si zilele ore. Sa nu mai plec printre straini, departe de tine..

Iar tu straine, iertare-mi cer,
Dar de-ai sa ma vezi cu ochii-n lacrimi, lacrimile nu-s pentru tine..
Si nici zambetele, si nici oftatu-mi,
nu sunt pentru tine, straine..
Sufletul nu mi-l cunosti, si nici inima nu mi-o poti simti.
Iertare-mi cer straine, ca nu te-am putut iubi.

Ti-am soptit

Ti-am soptit incet ca plec,
Tu m-ai rugat sa stau..
Ti-am explicat ca anii-mi trec
Si eu nu mai stiu ce vreau.
Ti-am zambit usor in lacrimi,
Iar tu ai inceput sa speri,
Ca n-am sa plec de langa tine,
Ca vom fi ce n-am fost ieri.
Zambetul mi-a fost de-adio,
Amintindu-ti ca-ntr-o zi
Dupa sutele-ti de lacrimi
Vei putea a mai zambi.
Printre pasi impiedicati
Mi-am deschis usa grabit,
Iar tu mi-ai ramas in urma,
Fara mine...ratacit.
Sufletele noastre s-au indepartat usor,
Unul privind in urma, celalalt in viitor.