Putin mai dulce decat ceara din urechi..

Sa presupunem ca a venit primavara si in sufletul meu. Maine sau poimaine sigur ninge iar. Tot in sufletul meu.

Schimbatoare precum vremea. Imprevizibila precum furtuna din toiul verii. Enervanta precum o musca imposibil de plesnit. Si da.. putin mai dulce decat ceara din urechi. Ia-ma asa cum sunt..:)

Eu stiu totul, fara sa stiu nimic

"Eu stiu totul, fara sa stiu nimic.." [Mrs. A ]

Eu te cunosc mai bine ca oricine
chiar daca habar nu am care e culoarea ta preferata
si ce parfum preferi.
Eu iti cunosc privirea atunci cand lumea ta se prabuseste
chiar daca habar nu am cum e in lumea ta.
Eu stiu sa fac diferenta dintre zambetul tau fals si cel adevarat
chiar daca nu stiu de ce il folosesti uneori pe cel fals.
Eu stiu cum sa te conving
chiar daca stiu ca nu iti voi castiga niciodata increderea pe deplin.
Tu te prefaci ca te doare ceva doar pentru a fi cocolosit,
insa nu am sa inteleg niciodata de ce faci asta..
Chiar daca intre noi doi nu exista obstacole,
amandoi incercam sa trecem cu privirea zidul invizibil
dintre noi..

In veci

"Fraiero, nu te mai amagi atat. Tu chiar nu vezi ca te hranesti cu simple iluzii? Ca visezi cu ochii deschisi? Trezeste-te inainte sa fie prea tarziu.. N-o sa fie in veci al tau!"

P.S. : Nu..nu renunt.

In intuneric

Cand eram mica, uram intunericul. Il detestam. Il invidiam.

Azi..mi-e cel mai bun prieten. Cu timpul am aflat ca in intuneric poti fi cine vrei tu. Poti capata ce infatisare iti doresti. Iti da putere si te protejeaza de priviri ucigatoare.

In intuneric.. pierd numarul lacrimilor ce le vars. In intuneric..tu nu ma vezi. Nici pe mine..nici pe ele.
Nu vei sti niciodata daca te mint sau nu. Chipul n-are cum sa ma tradeze. Are aliatul perfect..bezna. Poate doar tacerea profunda sa-mi fie infidela si sa-ti dea de inteles ca nu e ceva in regula cu mine. Si totusi..n-ai avut niciodata urechi cu care sa imi auzi strigatele ragusite..ti-am spus de atatea ori ca te iubesc, dar tu n-ai auzit..

Poate daca am trai intr-un intuneric absolut, am fi mai buni. Lumina scoate la iveala cele mai urate trasaturi de caracter.

Venim din intuneric si in intuneric ne intoarcem...

Suflete, unde-ai plecat?

Asa a fost sa fie. Asa a vrut Dumnezeu...
Prietene, iarta-ne daca ti-am gresit. Mult prea putin timp sa te cunoastem asa cum erai cu adevarat. Dumnezeu sa te odihneasca in pace..

Cuvintele sunt in van acum. E ceata si e fum..

Te rog, nu ma alunga..

Ai trecut de multe ori pe langa acel caine al nimanui, ce intotdeauna isi asteapta cuminte resturile de mancare, in fata blocului.

Eu sunt aici si astept sa imi hranesti sufletul. Privesc in fiecare zi in sus, sperand ca imi vei arunca ceva de la geam. Oh..stau neclintita, sa nu cumva sa ratez momentul glorios. Stiu ca nu voi fi niciodata ca ea, adorata careia i-ai pus la dispozitie toata casa, mancare si iubire. Stiu ca nu ma vei putea iubi vreodata asa cum o iubesti pe ea. Iarna, ea are un loc cald in care sa isi intinda labutele, insa pe mine ma incalzeste gandul ca intr-o zi ma vei lua acasa. Vara, ai grija de ea sa nu fie deshidratata, insa eu ma ingrijesc singura band apa clocotita din toate baltile ce-mi ies in cale.

Te intampin in fiecare dimineata cu chipul acela de fiinta care urla printre gemete : " Te rog! Am nevoie de dragostea ta!". Pe vant, ploaie , ninsori sau soare eu sunt intotdeauna acolo pentru tine. In caz de nevoie, te apar de cei ce vor sa te fure. Insa tu... de cele mai multe ori treci nepasator pe langa mine. Alteori, imi oferi o mangaiere ce n-ar putea fi comparata nici cu cel mai delicios os!

Eu sunt aici, doar pentru tine. Te rog nu ma alunga..

Un deal, o vale. Inca un deal, inca o vale..

Se spune ca in viata, dar acum vorbim de dragoste, exista suisuri si coborasuri. Se spune ca dupa un deal urmeaza o vale, iar dupa acea vale inca un deal.. Ea coboara incontinuu acelasi sir infinit de trepte. Probabil ca n-a ajuns inca la iesire, acolo unde o asteapta un decor greu de privit..mii si mii de dealuri si vai.

Din cand in cand, se mai impiedica, dar se ridica si porneste din nou la drum cu acelasi curaj. Uneori, sare cate 2-3 trepte neputand sa-si stapaneasca pofta de curiozitate. Alteori, stationeaza pe o oarecare treapta si viseaza pana ce un trecator imaginar o face sa tresara si sa o duca cu gandul la scopul ei.

Ar fi momentul sa scoata putin capul pe geam, sa traga aer in piept si sa isi stimuleze putin sufletul cu bucatica de peisaj care se zareste printre zabrele..

Dac-ai sti...

Daca ai sti de cate ori a inchis telefonul cu lacrimile scurgandu-se din privirea ei..
Daca ai sti de cate ori a adormit si de cate ori s-a trezit cu tine in gand..
Daca ai sti cat de mult isi doreste ca tu sa fii in locul acelei perne ce o tine in fiecare noapte atat de strans la piept..
Daca ai sti cu cate persoane te-a confundat, in locul cator persoane si-a dorit sa fii tu.
Daca ai sti ca iti noteaza initiala numelui peste tot..
Daca ai sti ca de fiecare data cand telefonul suna ea tresare, cu speranta ca esti tu..
Daca ai sti ce fericita o faci cand o intrebi cum se simte..
Daca ai sti cat de mult iti adora parfumul..
Daca ai sti cat de mult isi doreste sa o lasi sa te iubeasca..

Dac-ai sti toate astea, ce-ai face?.. Nimic?

59 de prietene identice

Avea o punga plina cu bomboane. Ce-ti doreai, gaseai acolo : cu fructe de padure, cu menta, cu caramel, cu cafea, cu capsuni, cu pepene, cu nuca de cocos. A presupus ca ar trebui sa fie 500. Le-a intins pe podea, le-a asortat, le-a numarat ( 407 ). Le-a pus gramada si le-a bagat inapoi in punga. Eu am reflectat si am ajuns la o concluzie, trasa in urma unei simple actiuni. Nimic complicat..

Se facea ca ma regaseam printre sutele de bomboane. Ma simteam una dintre ele, o obisnuita bomboana. Observata, analizata, etichetata si aruncata la o gramada oarecare. Totusi ravneam dupa o atentie speciala. Speram, ca cel care m-a asezat in palma, sa observe ceva iesit din comun, ciudat, nu stiu! Orice! Sa ma priveasca cu pofta si sa ma savureze exact in acel moment. Oh..cacat! Nimic! M-a pus langa celelalte.. Nu fusesem creata pentru asta. Sau poate eram pastrata pentru mai tarziu. Oricum, mai aveam inca 59 de prietene identice. Deci, de m-ar fi ales pe mine? Pentru un moment chiar m-am simtit speciala. Dar doar pentru un moment. Pentru ca aveam ambalajul putin murdar. Sau pentru ca punguta era putin mai plina cu aer si eram mai pufoasa la atingere. Sau pentru ca din nu-stiu-ce coincidenta o raza de lumina s-a reflectat in suprafata mea infricosator de lucioasa si a patruns privirea celui care tocmai ma tinea in palma. Mai tarziu aveam sa ma conving ca nu fusese decat o iluzie. El n-a observat nimic. Ce-ar trebui sa fac? Sa incep sa topai prin camera, sa ma frec de podea si sa incep sa vorbesc? Cui crezi ca ii pasa de o bomboana vorbitoare..huh?