15 iulie 2010

Supereroii mei

Tata m-a rugat sa fac o paralela intre ce am fost si ce sunt. Mi-a dat de gandit. Asta a fost acum mult timp. Dat fiind faptul ca n-am abordat pana acum subiectul asta, am zis de ce nu acum? Intodeauna e timp pentru un inceput. N-am sa fac o paralela. Nu isi are rostul. Oricine trece prin schimbari. Am sa schitez pur si simplu copilul ce am fost candva.

M-am nascut, am trait. Ironic poate, traiesc inca. Obisnuiam la varsta de 4-5 ani sa mananc muci [ hai frate, toti ati facut-o! cel putin eu nu-i mancam cu paine cum o facea vecina-mea] , sa imi ascund sapca in nisip, sa plang si sa par o mofturoasa atunci cand nu imi convenea ceva. Momentul marcant din viata mea de pana acum l-a constitut divortul parintilor pe cand aveam 3 ani. Poate greu de crezut ca inca tin minte cand mama m-a luat de mana , m-a scos pe scara blocului si m-a rugat sa stau linistita langa un geamantan pana se intoarce ea. M-am conformat si nu m-am impus destinului. Ce putere aveam eu? Tanca de 3 ani? Pe tata nu tin minte sa-l fi zarit in scena asta, dar probabil era prezent. Ca doi parinti proaspeti si dornici de a-i asigura singurului lor copil un trai bun, obisnuiau sa mearga la bingo, cu speranta ca poate norocul le va surade. De multe ori poate ca n-ar fi trebuit sa urlu in gura mare in plina sala " Bingooo!!!".

Ei erau superoii mei. Mama imi cumpara carioci fermecate si modelino de la baraca din colt, iar tata ma surprindea cu puterea lui fantastica de a vedea prin pereti. Ma ascundeam in sufragerie langa pomul de Craciun si il rugam sa-mi spuna cu exactitate unde ma aflam. Va marturisesc sincer ca nici acum nu am aflat cum putea sti unde ma aflam.. L-am rugat in 17 ani de nenumarate ori sa-mi dezvaluie secretul.. dar tot ce puteam scoate de fiecare data era " Eh..ti-am zis ca am puteri magice". Uneori nu inteleg cum am putut tine minte asemnea detalii regasite la o varsta asa frageda. Tin minte cum eram pusa in cosuletul meu de somn si priveam minute in sir luna aceea ce statea atarnata deasupra mea. Nu-i intelegeam rostul, incercam sa o ating si intr-un final adormeam.

Indiferent de deciziile luate, au ramas supereroii mei. Poate sunt egoista, poate nu imi dau silinta sa ii fac sa se mandreasca cu mine. Poate.. poate intr-o zi voi fi si eu supereroul lor..

Si poate intr-o zi o sa aflu si cum tata "vedea prin pereti"..

Un comentariu:

  1. Tu nu ai fost ca el, dar vei fi si vei stii. O sa ajungi mai repede sa vezi. Sa-mi zici si mie dupa ce aflii. :*

    RăspundețiȘtergere

Abtine-te de la comentarii jignitoare sau vulgare. In caz ca te consideri zmeu intre zmei , tasteaza cat iti doreste sufletul , comentariile nu vor fi publicate. Multumesc.