Lasitatea , boala incurabila

Cu riscul de a fi criticata , luata la misto , injurata , bagata la loc de unde am venit si "alintata" cu alte soapte de amor, tin mortis sa comentez. Sa comentez despre acele persoane ce incearca a fi in aparenta mari si tari ( asta la telefon sau pe internet ) cand in realitate cu adevarat sunt niste javre cu covrigu-n cur ( scuzati expresia ) . Abordez acest subiect pentru ca astfel de persoane ma irita , ma dezgusta si imi fac ziua de cacat. Ei merita un loc special in coltul meu de Rai. Am sa iau un exemplu concret dar totusi general ( hai te rog..simte-te si lasa un comentariu ) .

Incep prin a va intreba..in viata voastra de elevi chinuiti, calatori cu RATB-ul, oameni fara soarta, mult prea-fericite fiinte umane, emochizi infocati , simpli cetateni de rand, de cate ori ati intalnit astfel de "eu-sunt-cel-mai-tare"? Din proprie experienta , eu cel putin unul pe luna ( sa nu par rautacioasa..). Cam in ce conditii se manifesta in acest caz astfel de creaturi? Pai :
1. se da anonim -> cum adica? sa ii fie dezvaluita identitatea? pai cum nene..daca il cunoaste careva si il ia la bataie?
2. "te bat", "te rup", " sa te f*t", sa-ti %($#)&% ^%$$# ", etc -> in traducere: sa dea Domnu' sa nu ma intalnesti ca am pus-o...
Astea doua sunt simptomele principale , boala in sine se manifesta diferit de la individ la individ tinandu-se seama de vocabularul ce il are in folosinta. Deci de unde nevoia asta de a te da mare si tare si totusi sa iti pastrezi anonimatul? Daca esti smecher , vino bre la bulevard si hai sa vedem de ce esti tu in stare. Ah , pai cum de ce nu vii? Pentru ca esti las! Pentru ca ai o problema psihica probabil , pentru ca si tu la randul tau ai fost amenintat de un "anonim smecher rau", pentru ca nu ai ce sa faci , pentru ca singura cale de a te "razbuna" este sa dai cu pumnul in capul orbului , pentru ca e singura cale prin care te poti evidentia in fata cuiva , sau pur si simplu pentru ca toata lumea face asta. Sau poate subinconstientul tau e gelos pe cineva , se simte inferior cuiva sau il deranjeaza pur si simplu ceva , insa tu continui sa negi ca nu asta e problema si gasesti ca explicatie acel " ma enerveaza si atat!". De ce? De ce atata lasitate? Sau mai bine spus.."Unde dracu incape atata lasitate?" ( intr-adevar corpul uman are multe gauri si goluri ).

Lasam in urma lasitatea , dorinta de a fi cei mai tari din parcare si covrigareala in general. Trecem la tratamente pentru boala asta. Pardon scuzati , e incurabila! Ba nu, ba nu! Ma contrazic...alcoolul le rezolva pe toate! Si totusi nu-i asa ca lasitatea scoate din sarite?

P.S: Ia o votca , si vino sa vorbim.