Gandirea e nociva

Gandul si actiunea de a gandi se completeaza catastrofal, nociv. Gandirea fiintei umane atinge toate punctele orizontului si strabate oceanele imaginatiei de dincolo de orizont... Tristetea de pe un plan secund practic este indusa de acele cateva minute, ore, zile sau luni in care tu stai si dezbati problema cu pricina..Nu te mai ambala, las-o asa cum a picat, nu vei schimba nimic. Imi spuneai " Ma gandeam..." si acum iti sorb privirea trista dorindu-mi sa o adulmec intr-un colt din mine si sa o incui pe veci..dar mi-e imposibil. Motivul privirii tale goale eram eu, noi; neatentia de a da voie unor ganduri cenusii sa iti strabata mintea... iar efectul e insasi privirea sfasietoare. Nu te mai gandi la ziua de maine sau la orele ce vor urma, zambeste-mi si pretinde ca totul e perfect macar pentru cateva clipe. Lasa-ma sa cred ca totul e perfect, permite-mi sa cred ca e intr-adevar un basm..nu ma trezi chiar tu din vis, te rog....rolul asta il joaca diminetile. Da-mi voie sa nu cred in rau sau in nefericire..fa-ma sa cred ca nu exista decat in cartile cu povesti urate pe care nimeni nu le deschide. Acum spune-mi..am voie sa cred macar pret de o secunda ca totul e adevarat? Visez..sa cladesc iubiri, castele de foc..doar eu si cu tine in ele s-avem loc. Sunt simple iluzii totusi? Nu-i pacat..?