
Erau el si ea. Se iubeau intr-un pat imens, infinit. O saruta unde stia ca ii place mai mult, unde stia ca-i poate provoca fiori atat cat sa se zbarleasca toata. O prinsese in capcana, aproape ca o sfarma, ii strangea dulce incheieturile. Le elibera usor stiind ca tot ele vor tanji mai tarziu dupa strangerea patimasa a acelor maini puternice. Isi plimba degetele usor pe bratele ei, pe abdomen, pe coapse.
Era randul ei sa il ispiteasca. Dintr-o singura miscare l-a pus la pamant. A preluat controlul si au cazut impreuna intr-un dezmat aproape turbat. Il saruta, il facea sa explodeze. Stia ca niciunul dintre ei nu-si dorea sa fie in alta parte, decat acolo.
Un blestemat de telefon incepe sa sune in disperare. Telefonul ei..doar era miezul noptii si trebuia sa ajunga acasa. De ce nu l-a inchis cum face de obicei?.. Acum nu mai era un simplu " ca de obicei", era ceva special. El o implora sa nu raspunda, sa mai ramana cateva clipe cu el, sa fie doar ei doi.
Raspunde si constata ca totul n-a fost decat un vis .. o utopie. Cu o voce ragusita isi spune " Cacat! De ce?! ".
Iar acum..o ia razna :)