O necesitate

Ma zbat ca un peste pe uscat, ca o pasare fara aripi, ca o razboinica fara arma.

Ma lupt in fiecare zi cu mine insami sa fiu asa cum iti doresti tu. Atac in fiecare zi fiece punct al tau pe care eu il gasesc sensibil. Ma zbat in fiecare zi sa te cuceresc. Si poate de-am reusit deja, tu nu mi-ai aratat.

Stii cum sa ma faci sa port un razboi cu sufletul meu. Ma privesti cu sange rece cum ma chinui sa ocup un loc in inima ta. Nu-mi dai atentie atunci cand o cercesc in cele mai injositoare feluri. Ma surprinzi la fiecare pas. Imi dai satisfactie uneori pentru cateva clipe, iar apoi devii rece pentru mai mult timp. Ma gandesc de fiecare data ca probabil iti calculezi cantitatea de fericire pe care mi-o furnizezi. Te urasc cand te prefaci ca nu ma auzi, insa stii sa-ti joci rolul asa de bine incat acum tind sa cred ca tu chiar nu ma auzi. Ma rascolesti. Ma faci cred ca sunt inutila in viata ta. Ma faci sa cred ca n-am sa ajung niciodata sa te fac sa ma iubesti. Pana sa te intalnesc, stiam ca mai devreme sau mai tarziu, voi fi iubita de EL, cel care statea langa mine.

Vezi tu, tocmai de asta m-ai atras...

Recunosc, la inceput te-am vazut ca pe o provocare. Ai devenit intr-un timp foarte scurt mai mult decat o provocare. Esti ceva ce stiu ca trebuie sa am, o necesitate.

[ Pentru ca am nevoie de tine. Daca as fi o cana de cafea, tu ai fi lingura ce imi rascoleste zatul.]