26 martie 2009

Optimism vs Pesimism ( pe timp de criza ? )


Zilele astea am intampinat ceva oarecum ciudat pentru mine , pentru ca nu mi s-a mai intamplat. Ma trezeam in anumite momente ca ma contrazic pe mine insami, si ca nu am totala credinta in tot ceea ce spun si ce fac. Asta dat fiind faptul ca sunt o persoana destul de optimista si iau multe decizii,fara a analiza variantele prea amanuntit , cu gandul " ce-o fi , o fi ". E destul de fustrant , e ca si cand un al doilea "eu" ti-ar invada mintea. Dar cred ca mai degraba mi s-a injectat o doza substantiala de pesimism. Ca deh , optimismul are limitele lui , mai ales pe timpuri tulburi de criza mondiala. Cam in asta am sa ma adancesc in randurile ce urmeaza.

Citeam deci azi in postul lui Razzvan despre cum se manifesta pe scurt asa , pesimismul si optimismul in tara asta la ora actuala cu criza deja in prag. Normal ca majoritatea oamenilor prefera sa se roage la Dumnezeu , sa le creasca un pom cu bani in curte , decat sa incerce sa faca ei insisi ceva. Asta pentru ca nu sunt constienti de puterea pe care o detinem , "optimismul" . Parerea mea sincer e ca aceasta criza e mult prea dramatizata, si un subiect de discutie fara capete. E ca si cand ai discuta despre Naomi sau Nikita. La nesfarsit.. Defapt , in ce consta acest optimism pe meleagurile noastre? S-ar traduce simplu , uite asa : " Lasa ba , noi sa fim sanatosi. Ne descurcam si asa. Nu e capat de lume daca nu mai am bani sa plec la iarna in Malibu sau la ski." . Pai cum sa fie posibil asa ceva? E ca si cand ai ruga pitzipoanca sa traiasca fara Bamboo. Totusi nimeni nu cere imposibilul.

Lasand criza in urma , revin la mine si la cum m-am simtit zilele astea. Pe langa acea contradictie continua cu mine insami , m-am tot necajit pentru niste note proaste [ oarecum ] si mi-am adus aminte de postul lui Pasarila. Dupa cum spuneam, in asemenea conditii cu ceva timp spuneam " asta e...trece" , iar acum o zi suparata am stat suparata. Am recitit , recitit si recitit postul si intr-un final mi-am revenit. Sunt din nou eu , "optimista incurabila". Am invatat sa spun din nou " Lasa , trece..totul e trecator" sau " peste 30 de ani o sa stau intr-un balansoar si o sa rad de cat de necajita eram pentru nota asta". Chiar as vrea sa va intreb , la voi a functionat vreodata asa ceva?

3 comentarii:

  1. "Normal ca majoritatea oamenilor prefera sa se roage la Dumnezeu , sa le creasca un pom cu bani in curte , decat sa incerce sa faca ei insisi ceva"
    Treaba cu rugatul la Dumnezeu este primul pas si pasul 2 vin automat dupa pasul 1.Pasul doi fiind "incercarea de a face ceva". Trebuie sa ti se lumineze minte pentru a face ceva bun.

    RăspundețiȘtergere
  2. Normal ca Vali e de acord cu rugatul la Dumnezeu ca fiind primul pas. ;))
    Ma, mie nu mi se pare sincer pesimism faptul ca ai fost trista din cauza unei note. E o reactie normala a oamenilor care au constiinta si carora chiar le pasa ce se va alege de viitorul lor. Automat nu ai cum sa treci chiar atat de indiferent peste intamplari de genul asta. Indiferent cat de mult arati sau nu, sau cat de constient esti, sufletul nu poate fi controlat.

    Oricum tu esti o persoana optimista. A avut cine sa te invete :>. ;))

    RăspundețiȘtergere
  3. Corect! :)) Iti multumesc Laura pentru optimismul ce mi-l oferi de fiecare data cand nu sunt in apele mele ;)) >:D<

    RăspundețiȘtergere

Abtine-te de la comentarii jignitoare sau vulgare. In caz ca te consideri zmeu intre zmei , tasteaza cat iti doreste sufletul , comentariile nu vor fi publicate. Multumesc.