Ochii injectati cu vopseaua trandafirului dezvaluiau lacrimi ce se insirau incontrolabil pe obrajii ei. Un nod, un fel de dop amar, ramase intepenit in gatul ei. Nu putea inghiti, nu putea respira. O lacrima nerusinata evada printre genele ei, alerga mancand pamantul pana la buza superioara, de unde isi lua avant pentru a ateriza pe buza inferioara. Limba ei fierbinte, aproape impietrita, stergea cu tristete singurele ramasite ce dovedeau existenta unor lacrimi pe buze. Acelasi rol il juca si servetelul mult prea uzat.. Se incurcase in ganduri negre, in vorbe bajbaite, in priviri aruncate in gol.. Tacerea lui se infigea mai adanc in sufletul ei decat niste cuvinte.. Nepasarea si nestiinta o dominau. Ii limitau puterea de concentrare, ii taiau cheful de viata si ii mancau de vie speranta.
Postări
Plansul e linistitor, dar in cantitati rezonabile, fara excese, iar noaptea e un sfetnic bun, ploaia inceteaza si apoi urmeaza soarele ...............
RăspundețiȘtergereCa mare dreptate ai..chiar a rasarit soarele :)
RăspundețiȘtergereeeeeeeeeeeee
RăspundețiȘtergereimi pare bine sa aflu ca am avut o premonitie in legatura cu soarele, sa straluceasca cat mai mult si mai calduros ;).
Ia sa mai ai tu premonitii d-astea asa frumoase, mai des, cand vii p-aici :))
RăspundețiȘtergere