Sa plangi, sa zbieri, sa dai cu pumnii si picioarele, sa arunci, sa spargi, sa lovesti...
Ar fi in zadar.
Stai pe marginea patului si privesti in gol. Un gol iti umple sufletul. Te destrami, te dezbini si te farmitesti in fata lui, stiu...
27 iunie 2011
Ar fi in zadar
Caci n-ar avea rost sa te superi pe el. Suparata sa fi pe tine! Tu ai fost aceea care si-a permis sa-ti intre in suflet. Tu ai fost naiva care i-a deschis portile si tot cea care l-a condus pe drumul cunoscut doar de tine. Deschide-ti ochii in fata LUI, dar nu si sufletul.
Stai pe marginea patului si privesti in gol. Un gol iti umple sufletul. Te destrami, te dezbini si te farmitesti in fata lui, stiu...
Stai pe marginea patului si privesti in gol. Un gol iti umple sufletul. Te destrami, te dezbini si te farmitesti in fata lui, stiu...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
"Deschide-ţi ochii în faţa LUI, dar nu şi sufletul."
RăspundețiȘtergereGreşeşti. Ai cădea în cealaltă extremă şi nu ar fi corect tocmai din partea ta. Păi nu? Păi da.
Nu. E vorba de inceputul drumului. E vorba ca deschizi portile sufletului tau unui om pe care nu il cunosti, si il si conduci pe drumul spre tine. Asa din prima, nu e bine. Trebuie tinut la poarta si interogat! Al cui e, ce vrea de la tine si cat sta! :)) Si abia atunci, sa stai si sa pui in balanta, sa te hotarasti daca ii deschizi portile sau nu. Intelegi Prv? :D
RăspundețiȘtergereFac eforturi. :-)
RăspundețiȘtergereSpui că nu e ok să te deschizi din prima faţă de o persoană şi că trebuie să "o interoghezi". De acord, până la un punct. Nu cred că s-a născut persoana care poate "deschide porţile sufletului" după bunu-i plac. Nu ţine de "a vrea" ci de "a putea". Ai dreptate la început, trebuie să ştii în ce te bagi, daaar nu poţi ţine pe nimeni la poartă cu forţa. Nu ai putere.
Te provoc să mă înţelegi şi tu! :P
Tocmai. Pana la un punct. Asta incercam sa expun. Nu din prima, ca te arzi.
RăspundețiȘtergereTe-am inteles. Spui exact ce spun si eu.
Nu. :)) În fine. :-)
RăspundețiȘtergere