Privirea ta, nu mai cauta zambetul meu. Iar chipul tau nu mai tanjeste dupa mangaierea mea. Si nici macar un gand de-al tau nu se mai indreapta spre mine...
Obisnuiam sa fiu precum un cer instelat . Te priveam pe tine, noapte de noapte. Tu, Pamantul meu iubit. Norii s-au pus in calea noastra, vantul ti-a intors privirea de la mine, ploaia te-a facut sa iti pleci capul, sa refuzi sa ma mai privesti.
De mult ochii mei n-au mai varsat asemenea lacrimi. De mult zambetul meu n-a mai fost asa de fals. Si nici macar gandurile mele de mult nu s-au mai concentrat asa de intens intr-o singura directie. In directia ta...
21 iunie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Abtine-te de la comentarii jignitoare sau vulgare. In caz ca te consideri zmeu intre zmei , tasteaza cat iti doreste sufletul , comentariile nu vor fi publicate. Multumesc.