Ma indreptam spre casa. Lacrimi din cer se scurgeau pe chipul meu si mi se infiltrau in par. Observa doar: ploaia pune oamenii in miscare, ii dezmorteste, ii face sa alerge. Ii indeamna sa se imbratiseze, sa imparta o umbrela.. Ii face sa ocoleasca sute de metri intregi de parca ea...saraca ploaie..i-ar topi. Si ce? Esti pur cand esti ud.. Ploaia nu spala pacate, doar acoperisuri si strazi prafuite. Ador ploaia in comparatie cu ei, oamenii grabiti de rand. O savurez, o las sa ma atinga , sa-mi trezeasca simturile. Ii dau voie sa-mi mangaie buzele pentru ca e ca si cand te-as simti pe tine.. Nu ma topeste pentru ca am invatat sa fiu din piatra. Tu mi-ai spus ca esti dulce, dar pe tine de ce nu te topeste? Esti amar..amar si acru.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Abtine-te de la comentarii jignitoare sau vulgare. In caz ca te consideri zmeu intre zmei , tasteaza cat iti doreste sufletul , comentariile nu vor fi publicate. Multumesc.