Sentimente...

Din ce-i facuta privirea aceea trista care strabate atat de neasteptat niste ochi de veverita?

E pur si simplu greu sa te trezesti intr-o zi si sa realizezi ca totul s-a schimbat. Aparent totul merge bine, ca ziua de ieri, dar ceva nu e in regula. Probabil te-ai maturizat, sau probabil s-au maturizat cei din jurul tau si simti ca locul tau nu e aici. Poate esti indragostit si poate esti ranit. De ce? Sunt mii si mii de intrebari ce-mi trec prin minte in acest moment, mii si mii de lucruri ce mi se aduna in suflet, incercand sa iasa. Eu incep sa plang, si nimic. Plang, dar pana cand? Plang, pana ce ziua de ieri va reveni, plang ca sa imi exprim durerea, dar pentru ce? Sunt singura in camera si ranile se aduna tot mai adanci, tot mai ambigue. Nu stiu de ce plang... Sunt indragostita, stiu. Dar nu sunt indragostita de persoana cu care sunt, sunt indragostita de persoana cu care eram , care s-a schimbat, care se joaca cu sufletul meu fara sa isi dea macar seama. Cand intalnim pe cineva, ne gandim ca am intalnit persoana potrivita. Asta e doar o aparenta inselatoare si cu cat iubesti mai mult persoana aceea perfecta, cu atat suferi mai mult. Oamenii se schimba, si nimeni nu mai e ca la inceputul unei relatii, atenti la orice mic defect, atenti la cea mai mica greseala, ca sa nu o dea in bara. Timpul trece prea repede, si realizezi ca cel de langa tine nu e cum ar fi trebuit sa fie, te simti inselat, te simti batjocorit, mai ales daca greselile sunt majore. Adesea nu ne dam seama de greselile pe care le facem si iertam cu usurinta greselile celor din jur, crezand ca, la randul nostru, vom fi iertati mai tarziu, cand meritam cu adevarat. Dar ce-ar fi daca nu am mai ierta? Ce-ar fi daca am spune "uita de tot" si ne-am intoarce cu spatele si pur si simplu am pleca? Unii pot face asta. Eu de ce nu pot? Iubesc un vis, ceva ireal, care aparent era perfect. Acum imi apar in minte mii si mii de greseli si mii si mii de suferinte pe care le-am indurat din cauza celui care ar trebui sa imi fie aproape si care ar trebui sa ma ocroteasca. Vreau ca totul sa se schimbe, vreau ca acest an de liceu sa treaca mai usor, vreau ca in acest an sa nu fi intalnit acea persoana care mi-a tradat increderea, care mereu isi cere iertare, si care apoi ma surprinde facand o greseala mai mare decat cea anterioara. Simt ca ma prabusesc si nu mai vreau sa traiesc, si zilnic imi adun puterile si spun "te-am iertat", ca a doua zi sa o iau iar de la capat cu emotiile si amintirile. Ma invart in cerc si vreau sa ies. Abia astept ziua in care voi putea scrie pe blog spunand fericita "totul s-a terminat:)". Voi astepta in continuare...