02 septembrie 2009

Ai fost, perfect compus


Cand te uiti la mine ce vezi? Probabil nici nu ma observi, probabil ca treci doar cu privirea pe langa mine, de parca as fi doar o particula infima de aer pe care o respiri inconstient, sau probabil ca vezi un bloc de gheata care iti ingheata privirea si iti taie resuflarea. Dar cand ma oglindesc in lacul patat de lacrimi uitate, care acum are adancimea unui ocean, vad o pana franta, dar nu e numai una singura, o tona de pene se asaza pe aripa mea si o frang instinctiv in negura tacerii, in adancul nisipului, inauntrul cerului. Am aripile frante, nu din iubire, ci din orgoliu. Ai tradat toate confesiunile mele, ai tradat fiecare cuvant al meu, fiecare gest, fiecare privire, fiecare imbratisare, fiecare sarut, fiecare dorinta, fiecare vis, fiecare sentiment. Dar cand tu te privesti in oglinda, ce vezi? Nu cred ca vezi nimic, prostia ti-a umbrit judecata, ti-a intunecat privirea si ti-a distrus mintea si sufletul. Cand eu te privesc vad un nimic, vad ceva ce a fost, vad o urma de rusine si de regret pentru ca ai insemnat ceva in viata mea, vad o haina rupta si disctrusa la captuseala, vad o oaza de minciuna curgand din ochii tai. Ai fost odata altceva pentru mine, ai fost totul, ai fost zambetul cu care ma trezeam in fiecare dimineata. Ai fost, la perfect compus.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abtine-te de la comentarii jignitoare sau vulgare. In caz ca te consideri zmeu intre zmei , tasteaza cat iti doreste sufletul , comentariile nu vor fi publicate. Multumesc.