Gara de Nord. Mii de chipuri impanzeau locul. Fete jegoase, expresii marete, gesturi deplasate. Nimeni nu conta, doar tu. Doar el. Nimeni nu zambea, toti isi luau adio. Simteam nevoia sa urlu de fericire pentru ca te aveam langa mine. Nu ti-am spus niciodata ca te iubesc si totusi plamanii, corzile vocale si inima mea tanjeau sa iti marturisesc asta. Cum dracu..intr-o gara? De ce? Ce mai conteaza. Nu conteaza..Asa-i? Un loc ciudat, un mod ciudat si totusi un sentiment asa de comun...
Te iubesc ba, te iubesc. Acum gaseste-mi un raspuns..de ce imi vine sa plang?
07 septembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Abtine-te de la comentarii jignitoare sau vulgare. In caz ca te consideri zmeu intre zmei , tasteaza cat iti doreste sufletul , comentariile nu vor fi publicate. Multumesc.